Srok / The Term / Mandatul urmăreşte evenimentele din perioada anilor 2012, când actualul preşedinte Vladimir Putin a fost investit pentru un nou mandat la Kremlin printr-o recepţie care a sărăcit bugetul de stat cu nu mai puţin de 800.000 dolari. Străzile Moscovei au fost împânzite de protestatari, iar acţiunea se concentrează pe câţiva dintre liderii ei neoficiali. Firul narativ oscilează între grijile acestora, pătrunde puţin în viaţa lor personală, îi însoţeşte la secţiile de poliţie sau în sălile de judecată - în Rusia se obişnuieşte ca dacă o dată vorbeşti împotriva curentului să se descopere tot felul de acte de corupţie pe care le-ai săvârşit, drept pentru care eşti "premiat" cu procese penale care durează la infinit.
Filmul împleteşte secvenţele sale cu imagini ale preşedintelui proaspăt investit mergând la pescuit, efectuând zboruri cu deltaplanul sau participând la talk-show-uri muzicale la televiziunile de suflet ale conducerii de vârf. Este momentul în care am început să mă simt prost pentru naivitatea de care am dat dovadă - cumva, te asociezi cu oamenii din piaţă, speri să schimbe ceva, creşte un strigăt de luptă interior când vezi liderii maidanului izolaţi în dubele poliţiei direct de pe scenele protestelor. Este momentul în care, un film ce iniţial părea să fie despre Navalnii şi despre schimbare, devine un film foarte anti-Putin. O satiră ieftină pe alocuri, cu gust de propagandă. Personajele, pe care le cunosc de altfel ca un consumator de presă rusească, încep să se comporte ca nişte copii alintaţi şi-şi joacă prezenţa în faţa camerei.
The Term / Mandatul ilustrează mai degrabă imaginea unui abuz prin care câţiva lideri nedeclaraţi - Alexei Navalnii, Xenia Sobchak şi Ilya Iaşin - escaladează dorinţele unor oameni de a schimba un regim de care au obosit. Aceştia acţionează dispersat, se întâlnesc la discuţii eşuate în încercarea de a forma o echipă, pornesc de pe poziţii concurenţiale, iar în timpul protestelor insistă să apară în fruntea mulţimii şi doar atunci când apare pericolul arestării se pierd undeva printre oameni. Dacă suntem arestaţi, totul este pierdut. Încearcă să împartă partea leului înainte de a ajunge vânatul la masă, prezent în continuare prin imaginile din deplasările de pe teren sau activităţile conexe în care e implicat. Încercări ironice ieftine la violenţele paralele ale miliţiei.
Publicul de opoziţie din Rusia este neîncrezător în propria identitate şi existenţă ca grup, împrăştiat prin grupuri şi grupuleţe alegorice - amintind de fabula lui Alecu Donici cu racul, broasca şi ştiuca. Pe de altă parte, refuzurile de a găsi un lider şi de a păstra limitele colective ale protestului nu sunt nişte lucruri caracteristice Rusiei şi spaţiilor ex-comuniste / sovietice în general. Este greu să înveţi nişte oameni ghidaţi generaţii întregi că de mâine pot şi au dreptul să meargă pe cont propriu. Filmul a reuşit mai degrabă să mă convingă de consolarea care circulă şi printre ucraineni, unde se schimbă culoarea politică şi regimul cu un altul, nicidecum metodele / oamenii şi direcţia.
Ce mă îngrijorează cel mai mult în această oscilare de la Putin la noii politicieni salvatori este valul de antipatie amestecată cu ură ce evoluează spre rasism faţă de imigranţii caucazieni, iar promisiunea unor legi privind imigranţii deja intră în portofoliile electorale şi cele ale discursurilor de la proteste. Şi nu ştiu de ce mi-e frică mai mult: de absurditatea clasei religioase (delicios cadrul cu vizita lui Putin la o mănăstire aflată în construcţie, în care un preot îi sărută mâna, puţin grave cele cu ale motocicliştilor ortodocşi deja recunoscuţi ca favoriţi ai preşedintelui) sau de extremismul reprezentanţilor partidelor naţionaliste care ameninţă cu purificarea societăţii ruse?!
Cred că publicul românesc este încă nepregătit şi naiv la a digera genul ăsta de produse documentare care se joacă cu limita foarte fină şi invizibilă dintre produse anti-sistem cu care ne-am obişnuit deja şi cele care marşează între propagandă şi victimizare. Srok / The Term / Mandatul expiră duminică, 22 martie 2015, la orele 21:00 la Muzeul Ţăranului Român, de altfel, ultimul film al ediţiei din 2015 a One World Romania.