Filmul lui Sebastian Brameshuber este construit în jurul familiilor a trei adolescenţi aflat la început de drum. Este o poveste alimentată de grija părinţilor pentru copiii aflaţi la un pas de colegii lor de generaţie care au profanat evenimentul de comemorare acum cinci ani. Chiar dacă pare o eternitate pentru noi, lucrurile sunt destul de actuale pentru ei. Oamenii se feresc să vorbească despre trecutul dureros. Nu este din cauza prezenţei camerei de filmat şi nici nu e vorba că nu-şi asumă cele întâmplate acolo - e mai degrabă un fel de grijă ca asemenea fapte să nu mai aibă loc, iar şcoala merge mai departe în a genera dezbateri, analize şi discuţii despre fenomen. Copiii sunt puşi faţă în faţă cu faptele prescrise - nu se educă sentimentul de vină, dar se cultivă responsabilitatea şi conştientizarea. Este secvenţa care mă face să mă gândesc la ce se întâmplă la noi legat de asta, despre faptul că nu se ştie despre Holocaust, nu se vorbeşte despre el, iar rasismul este îngrijorător de prezent pentru o ţară care şi-a asumat instituţional implicarea în fenomen.
Intoleranţa este sancţionată în familiile prezente în film, lucru despre care nu putem vorbi şi la noi, unde intoleranţa este premiată şi de multe ori încurajată. Actele de agresiune de la ei se îndreaptă împotriva sistemului, în timp ce la noi marşează paralel cu intervenţia sistemului. Şi conform studiului Tineri în România, realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională, în România a scăzut doar intoleranţa faţă de comunităţile sexuale, de la 80% la 50-52%, în timp ce intoleranţa faţă de minorităţi este foarte ridicată (în special în Moldova şi Dobrogea faţă de etnicii maghiari, dar şi în toată ţara faţă de etnicii romi).
Und in der Mitte, da sind wir / And There We Are, In the Middle aliniază şi nişte similitudini cu România - vorbim despre dilema adolescentină de a căuta alternative la un eventual eşec pe calea realizării şi soluţia optimă (şi singura găsită) este aceea de a merge afară. Este un amalgam de negocieri interioare între a urma studiile, a urma pasiunile sau de a se adapta la o realitate, pentru care sunt încă destul de cruzi, prin metode funcţionabile pe termen scurt. Şi, partea interesantă, vorbim despre nişte tineri care încearcă o evadare surdă dintr-o realitate către condiţiile cărora tinerii noştri aspiră, iar întrebarea venită din sală era - dacă cei de la noi vor acolo, cei de acolo către unde să se îndrepte?
Und in der Mitte, da sind wir / And There We Are, In the Middle, o meditaţie profundă cu multe semne de întrebare, cu spaţii de discuţii după, mai rulează astăzi, 21 martie 2015, la Cinema Elvire Popesco de la 18:00 în penultima zi de One World Romania, 2015.