Am reuşit cu ajutorul invitaţiilor primite de la Antoine (Independenţa film) să văd încă un film şi jumătate din competiţie: Marguerite et Julien (ceva complet varză) şi jumătate din Youth al lui Sorrentino.
Apoi au venit la Cannes actorii din Comoara şi Corneliu Porumboiu şi zilele nu au mai avut suficiente ore.
Am să aleg însă o zi anume, pentru că pentru mine, are o semnificaţie aparte: ziua de 21 mai 2015. În fiecare an, prietenii mei îmi spun "La mulţi ani" de ziua asta. Cei pe care îi ştiu de pe vremea şcolii generale, a liceului şi a facultăţii, consideră onomastică mea ziua mea de naştere, pentru că sunt născută în timpul vacanţei şcolare şi nu mi-am putut sărbători niciodată ziua cu colegii. Aşadar pe 21 mai a fost "Ziua mea de nume".
Am început ziua foarte devreme, pentru prima dată în spatele uşilor închise de la Cannes, acolo unde n-am avut acces până acum. Mai întâi la sala Debussy unde am fost cu Corneliu Porumboiu, directorul de imagine Tudor Mircea şi o armata de oameni din partea producătorilor, a festivalului şi agentului de vânzări francez. Motivul: proba de proiecţie. Era ziua premierei filmului Comoara la Cannes.
Apoi, ne-am dus pe terasă Un Certain Regard, unde Corneliu avea programate câteva şedinţe foto şi interviuri. Am făcut o echipa foarte bună cu Stanislas Boudry, agentul de presă francez.
La ora 11.00 era programată o primă proiecţie şi am văzut-o pe Isabella Rosellini când ieşea luminoasă din sală după genericul de final. Primele reacţii după film erau deja foarte bune, presă internaţională începuse să publice review-urile.
Apoi m-am întâlnit cu actorii "la statuie", locul nostru special de întâlnire, pentru şedinţa foto cu toată echipa filmului. Şedinţa asta a fost foarte impresionantă, erau sute de fotografi, toţi ţipau din toţi rărunchii: "gauche", "droit" "les lunettes", ar fi putut intimida un elefant, darămite nişte oameni.
Apoi repede la hotel pentru ţinută oficială şi la 4, întâlnirea de la covorul roşu pentru "montant des marches". Toţi erau foarte frumoşi (aici îi mulţumesc lui Tudor. Personal Taylor pentru ţinutele actorilor, au fost cu adevărat arătoşi:)), foarte emoţionaţi. Când a început Life is Life în varianta Laibach, piesă de pe genericul de final al filmului, şi echipa a urcat treptele, recunosc, am încremenit de emoţie:)
Apoi a fost discursul lui Thierry Fremont, iar Corneliu a fost invitat pe scenă alături de echipă.
A început proiecţia. S-a râs în sală, au fost şi momente de linişte absolută şi apoi genericul de final, însoţit de aplauze. După ce genericul s-a terminat, luminile s-au aprins în sală şi au urmat minute de aplauze, în picioare. Echipa era scăldată de lumină şi de o energie bună, emoţiile circulau liniştite prin sală. A fost într-adevăr fără cuvinte. Şi am primit o mulţime de telefoane de la presa din ţară. Le mulţumesc tuturor pentru răbdare.
Apoi, a urmat un cocktail în cinstea filmului pe yahtul celor de la Arte, unde am primit un mesaj de la Mihai Chirilov: "Ramona lui Andrei Creţulescu a câştigat premiul Canal+ în cadrul Semaine de la Critique". M-am dus să ciocnesc un pahar de şampanie în apartament la Andrei şi Codruţa, pe balcon. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de la Cannes 2015. Mă bucur tare mult pentru ei.
Apoi seară petrecerea Wild Bunch pentru Comoara şi spre dimineaţă, răpuşi de emoţii şi oboseală, am finalizat care încotro: unii la petrecerea filmului LOVE, alţii în pat, dormind neîntorşi.
Şi toate astea într-o singură zi.
Zilele care au urmat au fost pline de interviuri, întâlniri, discuţii, mai puţin filme şi mult mai multă treaba în ţară, cu campania filmului, pentru că de la Cannes filmul Comoara vine în cinematografe foarte repede, pe 29 mai 2015.
Sâmbătă, 23 mai 2015, au fost avioane, escale, internet extrem de costisitor pe aeroportul din Istanbul pentru pregătirea unui comunicat de presă şi când am aterizat, am văzut că avem un premiu pentru Corneliu şi Comoara: Un Certain Talent.
În 5 minute internetul vuia, telefoanele sunau, articolele apăreau...
Anca Fronescu a fost o minune: mi-a relatat în direct totul, din sala Debussy, de la decernarea premiilor şi mi-a trimis şi poze spre ilustrare, Dan Lupu căuta între ele cele mai potrivite poze pentru comunicat, iar eu mă chinuiam să mă ţin demnă pe picioare când mă îndreptăm seara târziu spre ieşirea din aeroport, cu bateria la capătul puterilor. Mă refer la bateria de la telefon, că a mea...
Acum suntem pe ultima sută de metri cu campania filmului în România, sperăm că spectatorii să vină la cinematografe din 29 mai 2015.