mai 2015
Festivalul de film Cannes, 2015
A doua zi, 15 mai 2015. După o noapte plină de discuţii interesante cu colegii mei de apartament, veniţi din Franţa, Germania şi România, am reuşit să obţin câteva bine meritate ore de somn. Am fost la câteva întâlniri şi apoi a urmat momentul zilei: întâlnirea cu Nancy Bishop, un director de casting renumit, nominalizat la premiile Emmy, care are o mulţime de proiecte în Europa şi SUA.

De ce a fost importantă întâlnirea?
1. Pentru că urmează să vină la Cluj, să facă un worksop în cadrul programului 10 pentru film şi îmi doream tare mult să povestim puţin împreună despre asta.
2. Pentru că e plină de energie, extrem de prezentă, generoasă şi amuzantă. Sunt sigură că va fi o experienţă pe cinste. Aştept cu nerăbdare s-o primim cu braţele deschise la TIFF 2015. Cei 10 pentru film vor fi răsfăţaţi.


Înainte de întâlnirea cu ea, la pavilionul american a fost o masă rotundă cu mai mulţi directori de casting, moderată de imdb. Aici am aflat cum poate creşte popularitatea actorilor. Deşi e puţin morbid, ne-am amuzat cu toţii când ni s-a spus că atunci când un actor moare, el devine nr. 1 în topul voturilor pe imdb. Însă practic vorbind, în acel moment el este indisponibil.


Azi n-am intrat decât la Song of the Sea, o animaţie minunată, nominalizată la Premiile Oscar 2015. Ar fi frumos să fie şi în cinematografele din România. În rest, ziua mea la Cannes a fost pe fugă, cu mistralul în permanenţă bătând din faţă, cu pauze lungi de mailuri în Palatul Festivalului, la etajul -1, unde sunt câteva plasme pe care vedem live conferinţele de presă sau covorul roşu de la Grand Théâtre Lumière...


Şi deşi azi n-am ajuns la Saul Fia / Son of Saul, am văzut totuşi în direct intrarea echipei filmului în sala de cinema. Poate aş fi pierdut-o în alergările mele, dar m-a sunat Kecske (Molnar Levente) şi mi-a spus cu 20 de minute înainte: "N-am făcut rost de invitaţie, de asta te sun, să-ţi spun că acum ne-au băgat în maşini".

Acum mă duc să dorm puţin pentru că mâine la 8 fără 20 dimineaţă trebuie să stau la o coadă la filmul lui Nanni Moretti. E la Grand Théâtre Lumière, o sală care are 2.300 de locuri, unde se intră doar cu invitaţie şi unde sunt proiectate doar filmele din competiţie. Da, am o invitaţie. Am aşezat-o bine, lângă bolul cu mere. Ura!: )


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus