Mădălina Timofte: Spune-ne ceva despre tine.
Paul Mureşan: Sunt din Bistriţa. Am desenat dintotdeaua fiindcă nu prea puteam să fac altceva, la fotbal eram horror şi d-aia stăteam pe tuşă şi mâzgăleam sau prindeam şopârle. Vânătoarea asta m-a dus în zona industrială unde erau cele mai multe şi mari, între hale părăsite unde mi-am petrecut destul de mult timp, căutam o iguană. Nu am găsit-o:)) dar am găsit foarte multă inspiraţie acolo. Multe din sunetele pentru animaţii le înregistrez încă acolo.
M.T.: Ţi-ai dorit să faci animaţie de când erai mic sau ideea ţi-a venit mai târziu? Cum ai luat decizia asta?
P.M.: Eram destul de mic şi terminasem prima luptă cu samurai care se băteau între radicali, pe colţul caietului de matematică. Atunci am fost fascinat prima dată de un desen care se mişcă... care are "anima". Marea determinare a venit totuşi odată cu Interstella 5555 şi Spirited Away... Toate s-au schimbat după aceea... Nu mai puteam să-mi ţin capul la altceva.
M.T.: Ce presupune realizarea unei animaţii? Care este procesul tău?
P.M.: Fiecare tehnică presupune altă abordare. Există o foarte variată multitudine de stiluri. În cazul meu e destul de simplu. Animaţie 2D cu desene de mână. Presupune multă muncă, cutii de desene pe care nu ştiu unde să le mai pun; chiar acum stau cu piciorul pe una. Mai presupune şi multă răbdare de care nu prea dispun... acolo-i mai greu... Dar dacă animaţia e făcută bine atunci toată energia depusă se întoarce într-o formă mai mare.
M.T.: Ce etapă îţi place cel mai mult din procesul de animaţie?
P.M.: Animarea
M.T.: Care sunt zonele artistice preferate? (Filme, literatură, animaţii, muzică, arte vizuale, etc.)
P.M.: Foarte greu. Nu fug într-o singură zonă ca să-mi caut referinţe... îmi plac animaţiile desigur şi am o listă de preferate dar când simt că am nevoie de mişcare mai subtilă mă uit la Egon Schiele şi Paul Klee. Dacă nu, Ghost in the Shell şi o pereche de căşti!!
M.T.: Cum a fost experienţa The Pitch din cadrul NexT?
P.M.: Intensă!
M.T.: Ce ai descoperit sau învăţat din această întâlnire?
P.M.: De obicei când lucrez la o animaţie nu dezvălui totul... Inclusiv celor cu care lucrez. Vreau să urmăresc din umbră reacţia. Acolo este şi nota animaţiei. Este pentru prima dată când las oamenii să intre în poveste înainte ca animaţia să existe şi asta s-a întâmplat la The Pitch. Ideea este ceva atât de intim şi fragil şi când o prezinţi în faţa a zeci de oameni trebuie să fii pregătit ca ideea să se schimbe în funcţie de privirile publicului şi trebuie să fii destul de determinat să nu o laşi să devină ceva ce tu nu mai recunoşti. Pitch-ul în tandem cu NexT-ul m-au forţat să-mi pun povestea la punct şi asta este crucial pentru un proiect atât de ambiţios cum cred eu că este Mama, Tata, trebuie să vă spun ceva....
M.T.: Ce ţi-a plăcut cel mai mult din participarea la Festivalul Next?
P.M.: Masterclassuri şi Q&A-uri. Am umplut un caiet cu ele. S-au discutat chestii foarte practice despre sunet în cinematografele româneşti, concepte regizorale, accidente care devin inovaţii în cinematografie. Toate astea căptuşite cu oameni mişto.
M.T.: Care sunt planurile tale de viitor acum după câştigarea premiilor?
P.M.: Să realizez animaţia despre care am tot bătut din gură.
M.T.: Recomandă-ne un film de animaţie (sau mai multe)
P.M.: Uuuu, asta-mi place mult! Bun!
Dacă despre lungmetraj e vorba, atunci:
Ghost in the Shell (primul)
Spirited Away (the one and only)
O Menino e o Mundo (ua!)
şi scurtmetraj:
Hedgehog in the Fog (cea mai faină animaţie care există)
The Pride of Strathmoor (nu mi-am putut dezlipi ochii)
The Old Crocodile (poezie)
The Man with Beautiful Eyes (poezie)