mai 2015
Festivalul de film Cannes, 2015
Prima zi la Cannes 2015 a început foarte de dimineaţă. În România era 7 când m-am trezit, aici era 8. De fiecare dată, în primele zile din alt oraş, din altă ţară, încă mă raportez la ora noastră. E soare, vreme bună şi aproape toţi cei pe care îi întâlnesc au feţe, braţe sau gâturi arse de soare, de la stat la cozi.


Cozi la filme. Nimeni nu protestează cu statul la coadă, toţi ştiu regulile şi chiar dacă se citeşte dezamăgirea pe chipurile lor după o interminabilă coadă fără un rezultat pozitiv, dezamăgirea trece şi speranţa reuşitei la următoarea coadă îi ia locul.

Ziua de ieri, 14 mai 2015, a fost specială pentru reîntâlnirea cu oraşul, cu oameni dragi şi mai ales pentru proiecţia de la Debussy de la ora 22, la filmul lui Radu Muntean, Un etaj mai jos. Sala vibra, scena s-a umplut de oameni pe care îi cunosc şi care-mi sunt dragi şi m-am simţit incredibil de bine când le-am povestit celor doi francezi de lângă mine despre Radu şi filmele lui. Ei văzuseră deja Marţi, după Crăciun. Vorbeau despre regizorii români de la Cannes şi filmele lor cu o uşurinţă care m-a flatat.:)

La final au fost aplauze în picioare şi o bucurie pe care am simţit-o din plin. Mă bucurăm pentru ei.


Colegul meu de scaun a fost actorul Molnar Levente, care joacă în Saul Fia / Son of Saul, filmul lui László Nemes - în competiţie la Cannes 2015. Emoţii mari pentru el, are proiecţie azi, 15 mai 2015, la 4 pm:) şi am savurat fiecare clipă din mirarea asta fericită, că e de adevăratelea la Cannes:)
 
Pe mâine, aşadar, fug să întâlnesc nişte oameni şi să stau la nişte cozi.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus