Toma Cuzin: Corneliu este un regizor care ştie foarte bine ce are de făcut şi la fel de bine ştie cum să îşi facă echipa să înţeleagă ce îşi doreşte. Este foarte atent la amănunte, la detalii. La el nimic nu este întâmplător.
Este magician. Cu un calm şi o răbdare incredibile te face să înţelegi şi ştie să scoată de la tine ce nici tu nu crezi că poţi simţi. Pentru mine, colaborarea cu el, a fost o şcoală. Am învăţat enorm de multe şi destul de multe despre mine.
Care ţi s-a părut cea mai dificilă scenă din timpul filmărilor?
T.C.: Nu a fost o anume scena mai dificilă. Dar sincer, scenele în care joc alături de băiatul meu, Nicodim, au avut o încărcătură emoţională aparte. Am avut emoţii foarte mari.
Cum este Costi, personajul pe care îl interpretezi? Cum l-ai descrie?
T.C.: Costi este un băiat cu vise, dar blazat. El încă mai crede că poate schimba ceva, dar nu face nimic în acest sens. Este prizonierul programului zilnic, un funcţionar care încă speră că ceva i se va întâmpla.
Ce ai în comun cu personajul pe care îl interpretezi în Comoara?
T.C.: Nimic. Totul. Nebunia de a crede... în comori.
Cum a fost pentru tine sa joci alături de băieţelul tău?
T.C.: Nu a fost uşor. Am avut emoţii foarte mari, dar s-a descurcat foarte bine. Acum vrea să se facă regizor.
Când erai mic visai să găseşti o comoară? Cum ţi-ai imaginat că va fi?
T.C.: Am visat şi am şi găsit-o. Asta este partea frumoasă. Cel care crede în comori nu se opreşte din căutat. După ce ai căutat şi ai găsit deja visezi la următoarea comoară.
Cum a fost colaborarea cu ceilalţi actori?
T.C.: A fost o experienţă foarte plăcută. Am colaborat foarte bine cu toţi. Sunt actori foarte buni şi talentaţi. Am învăţat de la ei.
Povesteşte-ne puţin despre cum s-au desfăşurat filmările? Aţi repetat mult, aţi improvizat?
T.C.: Am repetat, da. Nu ştiu dacă mult sau puţin, dar atât cât trebuia de fiecare dată şi înainte de filmări şi la filmări.
Au fost secvenţe în care nu se păstra exact textul. Corneliu reuşea de fiecare dată să ne facă să înţelegem situaţia. Fiecare zi de filmare a fost un workshop pentru mine. Mulţumesc, Corneliu Porumboiu.
Toma Cuzin s-a născut la 1 iunie 1977 în Gorj şi este foarte mândru de acest lucru. A copilărit la Peştişani, acolo unde şi-a cunoscut şi soţia, artista Cuzina, artist plastic apreciat.
A fost miner, dansator, agent imobiliar, electrician, dar şi bucătar. Toma a absolvit ulterior UNATC şi este actor şi artist în aceeaşi măsură, joacă în filme, participă la festivaluri naţionale şi internaţionale şi, în prezent joacă pe scena Teatrului Mic din Bucureşti. Meseriile pe care le-a practicat cu mare plăcere l-au ajutat foarte mult în cariera de actor de mai târziu. Andi Vasluianu i-a fost mentor şi are un mare aport în alegerea lui Toma Cuzin de a deveni actor.
Filmografie selectivă: Comoara (2015), Aferim! (2015), Câinele japonez (2013), Domnişoara Christina (2013), Funeralii fericite (2013), Despre oameni şi melci (2012), Ursul (2011), Fabulosul destin al lui Toma Cuzin (2009), Francesca (2009), Legiunea străină (2008)
*****
Cum a fost la filmare? Cum ti s-a părut?
Nicodim Toma: Mi-a plăcut! A fost foarte interesant.
Care ţi s-a părut cel mai greu lucru pe care l-ai avut de făcut la filmare?
N.T Sa mănânc prea multe prăjituri.
Îţi citesc părinţii seara la culcare poveşti? Îţi plac poveştile? Care e preferata ta?
N.T: Da, îmi citesc poveşti, îmi plac mult poveştile. Preferata mea este Aventurile lui Tom Sawyer.
Ce ai face dacă ai descoperi o comoară?
N.T: Dacă aş fi în interiorul unei case, aş sări şi m-aş da cu capul de tavan.
***
Cum este Corneliu Porumboiu ca regizor? Cum a fost colaborarea voastră la acest film?
Adrian Purcărescu: Corneliu Porumboiu este un regizor cu o largă deschidere filozofică. Reuşeşte să-şi urmărească cu tenacitate ideea principală şi, chiar dacă experimentează de-a lungul discursului cinematografic, nu abdică niciodată de la propria filozofie. Ştie să provoace, să întreprindă asociaţii ideatice născătoare de sensuri ascunse, să constrângă timpul pentru a obţine o anumită greutate a adevărului. În Comoara, Cornel şi-a propus ca personajele să fie privite în perspective lor istorică, dar prin recurgerea la materiale din viaţa reală.
Întâlnirea cu el a fost o experienţă benefică şi s-a mulat, din punct de vedere al lucrului cu actorul, pe stilul meu: discuţii în prealabil, casting, repetiţii în locaţii, etc. Este un regizor care nu extenuează actorul într-un număr interminabil de duble, conştient fiind că prin suprasolicitarea la cadru actorul ori îşi pierde energia, ori se mecanizează. Sper să ne mai putem întâlni şi într-un alt proiect.
Care ţi s-a părut cea mai dificilă scenă din timpul filmărilor?
A.P.: Cea mai dificilă scenă este cea în care eşti implicat în momentul respectiv. Nu cred că există o ierarhie prestabilită a gradelor de dificultate secvenţială. Din acest punct de vedere, cele mai multe secvenţe au fost filmate în ordine cronologică, ceea ce a uşurat foarte mult munca actorilor imprimând un caracter organic personajelor.
Cum este Adrian, personajul pe care îl interpretezi? Cum l-ai descrie?
A.P.: Adrian este supus unor forţe exterioare ( falimentul firmei, creditul bancar), dar împins şi din interior de un imbold inconştient de a merge şi a săpa după presupusa comoară de la rădăcina dudului, care ar conţine aurul necesar rezolvării tuturor problemelor personale. Această constrângere bivalentă îl duce la descoperirea comorii care, deşi nu conţine monedele de aur mult visate, are o valoare peste aşteptările sale. Adrian oscilează, se aprinde pentru a merge în căutarea comorii, dar se şi descurajează după primele săpături. Însă este onest, împarte frăţeşte comoara cu Costi, aşa cum s-au înţeles încă de la început.
Ce ai în comun cu personajul pe care îl interpretezi în Comoara?
A.P.: Încerc să desprind o latură a personalităţii mele şi să o dezvolt în direcţia personajului. Un punct comun cu personajul este tocmai această dorinţă de a căuta, această nelinişte permanentă de a săpa după adevăr.
Când erai mic visai să găseşti o comoara? Cum ţi-ai imaginat că va fi?
A.P.: De când mă ştiu, până dincolo de adolescenţă, mi-am dorit să găsesc o comoară. La ţară căutam cu copiii prin toate scorburile şi săpam pe sub rădăcinile proeminente ale copacilor care mi se păreau că ar putea ascunde comori. Comoara, ca toţi copiii, ne-o imaginam cu obiecte din aur, cu monede, brăţări, coliere, dar întotdeauna cu mult aur.
Care a fost cea mai emoţionantă scenă din film pentru tine?
A.P.: Un film bun trebuie să aibă tensiune dramatică şi asta cade în sarcina regizorului. Însă, povestea spusă de regizor, atunci când este foarte bine susţinută, capătă continuitate prin actori. Dacă ei, dincolo de mizanscenă şi mesaj textual transmit şi emoţie, atunci regizorul îşi vede povestea împlinită, întregită şi finalizată în cheia dorită de el. Pentru mine cea mai impresionantă secvenţă a fost cea în care îmi iau caseta, o strâng la piept şi plec cu ea la Bucureşti.
Cum a fost colaborarea cu ceilalţi actori?
A.P.: Fiind singura opţiune a regizorului pentru rolul lui Adrian, am fost implicat în toate probele de casting în vederea alegerii celorlalţi actori.
Corneliu Cozmei, domnul cu detectorul de metale, a fost prima propunere pentru rolul lui Cornel, însă regizorul s-a hotărât asupra lui după casting. Cuzin Toma a fost singurul din cei prezenţi la probe care manifesta un imbold nestăpânit de a pleca la drum, factor ce a determinat alegerea lui. Pentru că regizorul şi-a manifestat încă de la început intenţia de a obţine un balans între cei doi, un pas de deux între cel care conţine comoara şi cel care-l va ajuta s-o scoată la suprafaţă, au existat momente de tensiune nervoasă dar cu mare deschidere creatoare.
Povesteşte-ne puţin despre cum s-au desfăşurat filmările? Aţi repetat mult, aţi improvizat?
A.P.: Lucrul la un film bun începe cu mult înainte de producţia propriu-zisă. Pentru mine filmarea începuse încă din faza probelor de casting, când s-a stabilit distribuţia şi direcţia de lucru. Au urmat trei zile de repetiţii în locaţie, unde textul şi mizanscena au fost supuse unei succesiuni de modificări, uneori neaşteptate. Am avut de multe ori, în timpul filmărilor, sentimental că trăiesc în timp şi dincolo de timp. Fiecare locaţie autentică conţine energie stagnată, care poate aduce la suprafaţă amintiri şi evenimente din trecut, din societăţile care ne-au precedat. Aşadar, aveam mereu senzaţia că există ceva incontrolabil, care se insera mai mereu în jocul nostru. Aşa s-a ajuns ca mizanscena şi textul să fie modificate de pe o zi pe alta, şi chiar din oră în oră.
Ce a însemnat această experienţă pentru tine?
A.P.: Orice experienţă cinematografică este importantă, mai ales atunci când o faci cu implicarea întregii tale fiinţe. Niciodată nu ştii cât de mult te poate îmbogăţi o astfel de aventură. Ca actor însă, îmi doresc să mă întâlnesc cu cât mai mulţi regizori potriviţi cu natura mea, care cred în poveştile pe care vor să le spună şi care sunt conştienţi că numai prin actori îşi pot împlini proiectele.
Adrian Purcărescu
Data naşterii: 17 04 1965, Ploieşti.
Studii Politehnice neterminate / Universitatea Hyperion 1990 -1994 (licenţă ATF 1997), Arta actorului - rol: Ianache Duduleanu - Gaiţele, Al Kiriţescu.
Roluri în film: Scurtmetraj Fără cuvinte (producţie proprie) - scenariu, regie, interpretare, Dincolo de stele (lung metraj neterminat) - scenariu, regie, interpretare, Comoara (Adrian)- scenariul şi regia Corneliu Porumboiu - 2015
Scenarii în lucru: Americana şi Anonimul bucureştean - "film în film" după Dincolo de stele.
******
Cum e Corneliu Porumboiu ca regizor?
Corneliu Cozmei: Dacă ar fi sa răspund ca la şcoală, aş spune că regizorul Corneliu Porumboiu este ca un profesor ce îndeplineşte şi funcţia de diriginte.
Pot afirma cu mâna pe inimă că este un sfătuitor excelent, un om care ştie ce vrea, şi este sigur în ceea ce face.
Care vi s-a părut cea mai dificilă scenă din timpul filmărilor?
C.C.: Scenă dificilă? Cred că scena în care mă cert cu Adrian şi mai avem un pas până la bătaie.
Scenă epuizantă? Personajul meu îşi aprinde o ţigară.
Cum l-aţi descrie pe personajul pe care îl interpretaţi?
C.C.: Cornel este un tip mucalit, usor miştocar, care, ca orice angajat al unei firme private, încearcă să-şi păcălească şeful pentru un bănuţ în plus, dar este un bun profesionist.
Deşi ajunge la divergenţe cu Adrian, insistă să-şi facă treaba până la capăt. Întruchipează perfect omul instruit de dinainte de 1989, nevoit acum să-şi câştige existenţa chiar dacă este obligat să păcălească firma la care lucrează.
Altfel, este tipul angajatului conştiincios.
Aţi găsit vreodată o comoara?
C.C.: DA! Pe ultima, am găsit-o pe 2 ianuarie, şi este cea mai valoroasă.
AM UN NEPOŢEL!!!!
Cum a fost colaborarea cu ceilalţi actori?
C.C.: Excelentă, atât cu Adrian, cât şi cu Cuzin. Colaborarea a fost foarte bună cu toată echipa.
Povestiţi-ne puţin despre cum s-au desfăşurat filmările? Aţi repetat mult, aţi improvizat?
C.C.: Am încercat sa nu improvizez.
Corneliu Cozmei este născut în 16 decembrie 1956 în Huşi, judeţul Vaslui, de profesie pirotehnist, actualmente pensionar.
Din 1976 până în 2006 a lucrat ca pirotehnist în cadrul Armatei Române, la Detaşamentul Pirotehnic (unic în România), unde avea misiunea de asanare a teritoriului şi distrugerea muniţiilor neexplodate rămase din timpul războiului (cercetare, dezgropare, dezamorsare).
În 1989 a lucrat ca ofiţer pirotehnist detaşat la studiourile BUFTEA, timp de 6 luni de zile, unde realiza marcarea de foc la filmări fumizarea de interior, exterior şi efectele pirotehnice. În 1995 a fost plecat timp de 7 luni de zile în Africa (Angola) în cadrul misiunii forţelor ONU, cu batalionul românesc infanterie 2 Călugareni, care era o forţă tampon între cele doua tabere. Aici, obiectivul lor era pregătirea taberelor pentru primirea civililor şi paza lor.
Acum e pensionar, dar colaborează ca genist la o firmă privată care se ocupă cu cercetarea şi asanarea teritoriului. Cochetează cu caricatura şi participă la unele saloane umoristice din ţară.