Parafrazînd versurile unui hit al trupei britanice Boomtown Rats, I don't like Mondays, putem spune din contra că "ba da, îmi plac zilele de luni, mai ales cînd serile sunt ocrotite de o lună pe trei sferturi, tot mai portocalie cu fiecare minut."
Cam aşa am putea rezuma pe scurt prezenţa lui Peter Greenaway la deschiderea ediţiei secunde a Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul, cu care ocazie tinerii din campingul de la Sfîntu Gheorghe au putut vedea trilogia Tulse Luper Suitcases. Tulse Luper e alter ego-ul cineastului. E un colecţionar înnăscut, crede că paradisul se află între Marte şi Mercur, stă în pat şi citeşte de Crăciun, îi plac zilele de luni şi urăşte weekend-urile, şi pe parcursul celor trei părţi (într-una dintre ele joacă şi Marcel Iureş, preşedintele festivalului) parcurge istoria, trecînd din închisoare în închisoare.
Cocoţat alături de cele trei jurii pe vaporaşul "Rechinul", în aşteptarea ceremoniei de deschidere, Peter Greenaway a admirat luna şi s-a arătat deschis ideii de a face un film despre scări în Sibiul care peste doi ani va fi capitală culturală europeană. Ideea i-a surîs cineastului, care a cerut informaţii precise despre influenţa saşilor în Transilvania, în ce sens au modificat aceştia felul de a fi al românilor, ce părere au românii despre asta şi aşa mai departe.
Considerat un cineast contradictoriu şi eclectic (nu-i place termenul de "pretenţios"), Peter Greenaway e însă un om dornic să povestească, deloc închistat într-un turn de fildeş (de fapt, asta şi spunea, că nu vrea turn de fildeş, vrea să fie "mainstream", lucru destul de greu de realizat, de altfel). Prin prezenţa lui, care a devansat cu o zi festivalul (de la Sfîntu Gheorghe el a plecat a doua zi la Amsterdam), Anonimul a demarat într-o atmosferă bizară, parţial cosmopolită, parţial exotică - bărci cu pînze/ecran pe care se proiectau secvenţe din filme, nisipul alb de pe uliţa satului, aerul din afara timpului al acestui pămînt foarte recent (apropo, şi Horia-Roman Patapievici este aici), aerul de Vama Veche adus de tinerii cu rucsacuri, care beau bere, fac foc pe plajă şi sunt lacomi de filme bune, aerul cochet al celor două tabere.
În acest an, festivalul s-a deschis publicului tînăr - dovadă că deschiderea s-a produs în camping şi că înaintea festivalului a avut loc o retrospectivă a ediţiei precedente. Dovadă că filmele care se proiectează în cele trei săli vor fi proiectate şi în aer liber, urmînd ca o retrospectivă completă să aibă loc din 20 august pînă în 4 septembrie. De luni au început însă proiecţiile din concurs. Cîştigătorii vor fi aflaţi pe 19 august.
"The winner is also the loser"/"Şi cel care pierde e un cîştigător", spunea Peter Greenaway la un moment dat, şi cred că aici, la Sfîntu Gheorghe, toţi cei selecţionaţi sunt deja cîştigători, fie şi pentru faptul că, de pildă, preselecţia scurtmetrajelor a fost o adevărată bătălie, unde din 550 de filme înscrise au rămas 48. Şi probabil că dacă "filmul nu e o felie de viaţă" (iarăşi o idee a lui Peter Greenaway), nici un festival de film nu este - dar e un clopot de sticlă bizar, oamenii care petrec cîteva zile împreună nu sunt legaţi decît prin fire transparente şi iluzorii, iar dacă "cinematograful îşi trăieşte ultimele zile" (tot Peter Greenaway), Anonimul e unul dintre frumoasele lui cîntece de lebădă. Dacă tot suntem toţi şi tot timpul prizonierii a ceva, atunci închisoarea noastră se va numi pînă în 19 august Anonimul şi, deocamdată, e una însorită, în ciuda previziunilor meteo.