Şi s-a mai dus o ediţie a Anonimului. O ediţie, a doua, pusă sub semnul broaştelor ţestoase, pentru că două filme au avut ţestoase în titlu, Turtles Can Fly şi Tartarughe sul dorso, unul iranian, celalalt italian, făcînd parte din competiţia oficială.
Primul a fost şi marele învingător al ediţiei, cucerind atît juriul (care i-a acordat trofeul festivalului), cît şi publicul din camping, care l-a votat ca cel mai bun lungmetraj văzut în aer liber. Filmul lui Bahman Ghobadi începe trist şi se termină şi mai trist, amestecînd un imaginar de sfîrşit de lume dintr-o tabără de refugiaţi kurzi, dinaintea invaziei americane din Irak - cu un vizionar băiat fără mîini, sora lui de 14 ani, deja mamă, un alt baiat, Satelitu', care e un fel de şef peste copiii care caută mine, un realism magic asemănator lui Kusturica - cu hiperrealitatea tragică a unei lumi condamnate în izolarea ei să suporte toate ororile imaginabile. Fetiţa de 14 ani e deja mamă pentru că a fost violată, copiii sunt ameninţaţi la tot pasul de mine neexplodate, americanii vin, dar nu aduc pacea etc. Lucruri pe care le ştim din jurnalele uscate de actualităţi, dar cărora ecranul le răpeşte adîncimea, cît şi perspectiva. De altfel, ediţia aceasta a Anonimului nu s-a ţinut departe de realitate, şi chiar dacă a programat scurtmetrajele despre timp ale unor mari regizori contemporani, grupate sub titlul poetic Ten Minutes Older, atunci le-a alăturat un grupaj de documentare despre cea mai proaspătă pegră mondială, terorismul. Am văzut aşadar mărturii ale supravieţuitorilor atacului de la Madrid, dar şi pe cele ale colegei documentaristului britanic James Miller, ucis la 34 de ani în Gaza. Death in Gaza, prezentat deja la Berlin şi Chicago, cuprinde materiale filmate de Miller împreună cu Saira Shah, dar Saira Shah comentează din off evenimentele, ducînd la o tragică reconstituire nu atît a situaţiei conflictului israeliano-palestinian, cît a morţii lui James Miller, ucis nu se ştie nici azi de cine.
Mult mai terre-à-terre, El abrazo partido spune o poveste umană şi plină de umor a societăţii argentiniene contemporane, reprezentată de un grup de mici comercianţi, reprezentaţi la rîndul lor de un tînăr în plină derută - etnică, erotică, familială. Personal, m-aş fi aşteptat ca acest film să ia Premiul Publicului, dar faptul că el a preferat temele grele ale filmului iranian înseamnă că festivalul a avut un public serios, care n-a venit la Sfîntu Gheorghe "să se rîdă". Un alt film din palmaresul secţiunii de lungmetraj, Adam and Paul, este un surprinzător de reuşit film de debut în care doi looseri din Dublin, prieteni din copilărie, îşi petrec sub ochii noştri o zi întreagă în care cerşesc, bîntuie şi se droghează. Comedie tristă, filmul îl are printre interpreţi şi pe Ion Caramitru, care mi-a spus că a filmat doar patru sau şase ore, aflîndu-se în acel moment într-un turneu în Irlanda, dar care dă o memorabilă interpretare unui cetăţean bulgar, exasperat de faptul că toată lumea îl crede român.
Singurul film românesc premiat în acest an la Anonimul a fost scurtmetrajul Canton de Constantin Popescu, care îşi completează CV-ul după premiul special de la TIFF Cluj-Napoca şi recentul premiu de la Festivalul Marea Neagră. Canton a fost, de altfel, şi cel mai bun scurtmetraj românesc din competiţie. La această secţiune, premiul a revenit filmului suedez Summer Clouds, o minunată reflecţie asupra vieţii văzute în trei momente ale sale, prin intermediul unei fetiţe, al unor adolescenţi şi al unor bărbaţi maturi care îşi petrec, fiecare cum ştie, o după-amiază de vară. Rimînd extrem de elegant aplecarea firii omeneşti spre violenţă cu o natură care la final spală totul printr-o ploaie răcoroasă, filmul a întrunit unanimitatea juriului. Juriu care a mai acordat o menţiune specială unui film unguresc, poate mai frumos, ale cărui personaje sunt nişte camioane, un elicopter, nişte lanuri de grîu, o mînă de figuranţi şi un singur om suprins în prim-plan. Before Dawn / Înainte de zori este o superbă lecţie de cinema sinestezic. Imaginea te face de multe ori să vrei să atingi ecranul, sunetul e limpede, iar camera de filmat se mişcă cu o graţie nemaipomenită. O altă menţiune a recompensat un film de animaţie, neexistînd un premiu special pentru filmele de animaţie, incluse în competiţie alături de scurtmetrajele de ficţiune. Călătorie spre Marte e povestea tristă, nostalgică, euforică a unui copil care vrea să ajungă pe Marte şi care nu ajunge decît mecanic auto. Filmul are o poezie specială şi o nostalgie care merge şi în trecut, dar şi în viitor sau în spaţiul larg de deasupra. Copilul ajuns matur chiar ajunge pe o Marte a lui şi e problema spectatorului dacă îl crede sau nu.
Cine n-a putut "face deplasarea" în Deltă pe durata festivalului mai are o ocazie de a vedea filmele în cadrul retrospectivei care a început deja, tot la Sfîntu Gheorghe, şi care va ţine pînă în 4 septembrie. Dacă anul trecut deplîngeam discrepanţa dintre sălile din complex şi camping, în acest an distanţa a fost anulată. Deschiderea şi închiderea festivalului au avut loc în camping, iar cei din camping nu cred că au mai avut de ce să-i invidieze pe invitaţii din săli. De alfel, în camping s-au distribuit zilnic invitaţii pentru proiecţiile din săli. Echipa festivalului, condusă de Marcel Iureş şi de Miruna Berescu, a lucrat eficient şi prompt. Ca o concluzie, aşteptăm ediţia a treia.
Palmaresul festivalului:
Secţiunea lungmetraj. Trofeul festivalului (în valoare de 10.000 USD) - Ţestoasele pot zbura de Bahman Ghobadi (Iran)
Premiul pentru regie (5000 USD) - Lenny Abrahamson pentru Adam şi Paul (Irlanda)
Premiul pentru imagine (2500 USD) - Ramir Civita pentru El abrazo partido de Daniel Burman (Argentina)
Menţiune specială a juriului - Mark O'Halloran şi Tom Murphy din Adam şi Paul
Premiul publicului - Ţestoasele pot zbura
Secţiunea documentar. Premiul pentru cel mai bun documentar (3000 USD) - Siberia se topeşte de Ido Haar (Israel)
Menţiune specială - Cele 3 camere ale melancoliei de Pirjo Honkasalo (Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania)
Secţiunea scurtmetraj. Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj (2000 USD) - Nori de vară de Axel Danielson (Suedia)
Menţiune specială pentru scurtmetraj de animaţie - Călătorie spre Marte de Juan Pablo Zaramella (Argentina)
Menţiune specială pentru scurtmetraj de ficţiune - Înainte de zori de Balint Kenyeres (Ungaria)
Menţiune specială pentru scurtmetraj de ficţiune - Canton de Constantin Popescu (România).