Clădim cărămidă după cărămidă şi treaba iese zid - AFO şi Cretzu, traineri la Ideo Ideis, 2015

Ideo Ideis, festivalul de teatru tânăr de la Alexandria a ajuns în 2015 la ediţia a zecea. Zece e un număr mare, mai ales pentru un festival pornit aproape din joacă: doi tineri, unul de 15 (Andreea Borţun) şi altul de 18 ani (Alexandru Ion), au vrut să facă ceva pentru a scoate din letargie culturală oraşul în care s-au născut şi au crescut. Au reuşit să creeze un festival etalon pentru tot ce înseamnă, în România, educaţie alternativă prin artele spectacolului.

O parte dintre momentele importante Ideo Ideis se întâmplă pe durata a trei zile, în atelierele susţinute de profesionişti ai artelor (vizuale, muzicale, dramaturgice, scenografice ş.a.m.d.), în care tinerii îşi descoperă competenţele artistice şi învaţă să facă ceea ce li se potriveşte mai bine. Unul dintre aceste momente este atelierul de voce şi ritm susţinut de AFO (Emil Teleagă) şi Cretzu (Dan Alexandru). Dacă pe AFO îl ştim (mai recent) din Subcarpaţi, pe Cretzu l-am mai văzut dând energic în tobe la Electric Fence, Fusion Core sau Credcasuntextraterestru. Amândoi au proiecte separate, lucrând - în primul rând - cu inima, abia apoi aplicând în muzică tehnici speciale, abordate de cei care au în spate un studiu solid al muzicii.

Oltea Zambori: Amândoi sunteţi prezenţi la Ideo Ideis, ca traineri, pentru al doilea an consecutiv. Cum vă creşte (ca oameni şi ca muzicieni) o experienţă de felul acesta?
Cretzu: E un schimb de energie incredibil. Noi le oferim felul nostru în care percepem muzica, ei ne dau bucuria pe care o au de fiecare dată când află lucruri noi.
AFO: Ne creează senzaţia că putem coordona şi lucruri mai mari de atât. Sunt ascultători şi cuminţi, învaţă şi dezvoltă tot ceea ce le arătăm. Spre exemplu, anul trecut, în 2014, am început cu 24 de liceeni şi am terminat cursul cu 32, pentru ei am fost un magnet pozitiv care ne-a adus împreună. În 2015 avem şi elevi care au fost în 2014, şi alţii noi, la fel de concentraţi cu toţii, iar asta ne arată că putem să trecem la nivelul următor, acela de a dezvolta mai mult partea aceasta de training.

Oltea Zambori: Ce aţi învăţat până acum din experienţa de traineri la Ideo Ideis?
Cretzu: Am învăţat că tinerilor trebuie să le arăţi mai mult şi să le explici mai puţin. Cel puţin tinerilor ăstora, care sunt acum la festival. Sunt foarte dedicaţi şi dornici să afle, dar reacţionează mai mult la practică decât la teorie.
AFO: Tematica atelierelor s-a învârtit în zona istoriei înregistrărilor, să le arătăm ce s-a făcut până acum şi să vorbim despre ceea ce se va face. Încercăm să reproducem stările noastre, să ne conectăm, să vibrăm, să creăm refrene polifonice şi - ajutaţi de Cretzu - să ţinem ritmul.

Oltea Zambori: Că veni vorba de practică vs. teorie, ce e mai important? Să studiezi muzica sau e suficient să o practici mai mult decât să o studiezi? Ce le spuneţi elevilor voştri?
AFO: Avem deja nişte refrene făcute în atelier; scopul nostru este să ne dovedim (nouă, împreună cu elevii noştri) că nu e necesar să fii doctor în muzică, dar nici ignorant. Ca în toate lucrurile de pe lumea asta, e nevoie să fie un echilibru. La atelierul nostru nu există bariere, acceptăm provocări unii de la alţii pe care le gândim mai departe şi clădim împreună. Vorba lui Cretzu: "Punem cărămidă peste cărămidă şi treaba iese zid."
Încercăm să-i introducem în starea şi ritmul nostru de lucru. Aşa am descoperit că unii dintre ei au voci bune, dar încă n-au căutat-o. Coordonându-i, le dăm acel impuls la nivel de încredere, de care au nevoie. Vrem să plecăm de aici cu o amintire muzicală puternică.

Oltea Zambori: Cretzu, tu eşti mai mult un freelancer decât un om care cântă într-o trupă anume. Cum e mai bine: să aparţii sau să-ţi aparţii? Se poate amândouă?
Cretzu: Eu vreau să fiu muzician mai mult decât vreau să fiu perceput ca aparţinând unui band. Am cântat cu Electric Fence, dar şi cu Talisman. Aparţii unei trupe doar dacă ai un contract. Altfel, dacă vibrezi cu cei cu care cânţi e foarte bine; dacă dispare vibraţia, dispare şi comunicarea muzicală. Cu unii reuşeşti să faci asta, cu unii nu.

Oltea Zambori: AFO, tu stai cu Subcarpaţi de-o vreme. Cum împaci munca cu piese gata făcute şi nevoia ta de freestyle?
AFO: În capul meu s-au delimitat deja. Freestyle-ul merge bine la Battle On Arena, unde ofer multor tineri posibilitatea de a practica rimele libere. Aici am trecut de la practician la organizator. Cu Subcarpaţi am momente de freestyle în fiecare concert. Am nevoie de aceste momente.
Împreună cu Cretzu am creat proiectul "Cred că sunt extraterestru" pentru că funcţionăm bine; şi el improvizează mult la tobe, iar dorinţa noastră este să rămânem uniţi şi să vorbim mai mult prin muzică.

Oltea Zambori: Aţi ştiut exact care a fost momentul în care v-aţi hotărât să faceţi muzică?
AFO: Am ştiut asta dintotdeauna, am căutat tot timpul metode pentru a face muzică aşa cum îmi doresc, am vrut să găsesc mediul corect şi prielnic. Mai degrabă îmi amintesc momentul în care am ştiut că vreau să fac asta mai serios.
Cretzu: Când am început să fac muzică, nu m-am gândit că asta vreau să fac, nu mi-am creat în cap un parcurs al carierei muzicale. Am început cu pian, apoi am trecut la percuţie, după care m-am întors la pian. Mie mi-au pregătit părinţii parcursul ăsta, au ştiut ce vor pentru mine încă de când m-am născut. au fost foarte hotărâţi: nu m-au lăsat să fac altceva şi m-au susţinut tot timpul.

Oltea Zambori: Revenind la Ideo Ideis: de ce e necesar un festival de felul acesta?
AFO: Ideo Ideis e o tabără de antrenament pe mai multe planuri. Faptul că în 2015 sunt trei ateliere de muzică (în loc de două, cum a fost în 2014), arată importanţa muzicii în teatru, mai ales pe zona de improvizaţie. Aşa cum văd eu acum lucrurile, la Ideo copiii sunt antrenaţi pentru starea de bine.
Cretzu: E supertare să aduci o grămadă de copii la un loc şi să-i faci să se simtă confortabil, să se deschidă. Copiii ăştia sunt speciali, se vede din felul în care interacţionăm. La Ideo învaţă că în România se pot face lucrurile şi altfel, nu doar aşa cum le arată societatea tradiţională.