Studii: Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, promoţia 2012, clasa prof. Dana Lemnaru
Participă la Gala HOP, la secţiunea Grup, în spectacolul Da Da Vacanţa!, fragment din Steaua fără nume de Mihail Sebastian.
Lorena Copil: Care ţi-e cea mai dragă amintire despre teatru?
Amelia Toaxen: Una dintre cele mai dragi amintiri este ultimul spectacol, Piatra, în regia lui Theodor Cristian Popescu, la Târgu-Mureş alături de colegii mei... A fost combinaţia perfectă de fericire şi tristeţe, iar în public, colegi actuali sau mai mici, profesori, tehniceni, ne aplaudau şi ne împărtăşeau sentimentele.
L.C.: Ce-ţi stârneşte interesul?
A.T.: Copiii şi credinţa lor în joc!
L.C.: Dacă ar fi să petreci o zi cu personajul tău preferat (care e ...?), cum ar arăta aceasta?
A.T.: Doruleţ! Visul unei nopţi de iarnă; cred că semănăm fizic, deşi ea cred că e brunetă. Probabil am petrece Crăciunul împreună, ne-am uita la Home Alone 1 2 3, am mânca prăjitură Căsuţa, i-aş face cadouri multe dulciuri şi jucării adevărate, să nu le mai primească doar în vis.
L.C.: Ce-ţi place la generaţia din care faci parte?
A.T.: Curios! În facultate, eu împreună cu colegii mei de an, formam Generaţia Noi am hotărât să... De ce? Pentru că făceam în aşa fel încât lucrurile care ne înconjurau să rămână într-un echilibru, echilibrul pe care noi îl consideram normalitate. Aşa că îmi place devotamentul...
L.C.: Ce trebuie să înţeleagă un om dacă vrea să facă teatru?
A.T.: Aici şi Acum.
L.C.: De ce ţi-e frică?
A.T.: Îmi este frică de o imobilizare în scaunul cu rotile...
L.C.: Ce te stimulează?
A.T.: Plăcerea. Faptul că mai pun pauză din când în când, mă uit în urmă şi realizez că fac cu plăcere ce mi-am dorit să fac din clasa a opta.
L.C.: Dacă nu teatru, ce?
A.T.: Tragica străinătate...
L.C.: La ce n-ai putea să renunţi?
A.T.: La chipsuri şi jeleuri!!!! Si la cum se sting uşor reflectoarele la finalul oricărui spectacol!
L.C.: Ce te face fericită?
A.T.: Multe! Mă bucur de fiece lucru mărunt! Mă bucură aplauzele, mă bucură relaţia cu prietenii şi colegii mei nebuni de la Petroşani, mă bucur dacă prietenul meu sforăie noaptea, mă bucur când căţelul nostru se uită la amândoi, mă bucură râsul părinţilor, mă bucur când vorbesc la telefon cu colegii din facultate şi parcă nimic nu e schimbat... etc.
L.C.: Dragă publicule...
A.T.: Dragă publicule din provincie,
Îmi doresc ca numărul tău să crească, să aduci cât mai mulţi copii, adolescenţi, studenţi.
Nu suntem aici să te minţim, suntem aici să ne bucurăm unul de celălalt, trebuie doar să fii un pic mai atent, fără telefon, nicio altă socializare, doar noi!