Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Gala Tânărului Actor HOP 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ziua trei: Let the Dada in - Gala HOP, 2015


septembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Din nu ştiu ce motiv, soarele s-a cam supărat şi-a plecat acasă. Ei, şi ce dacă? Gala HOP 2015 continuă cu cea de-a treia - şi ultima - zi de concurs. Asta înseamnă că au mai rămas şase concurenţi la proba la alegere, nouă concurenţi la proba obligatorie şi un spectacol la secţiunea Grup. Vă rugăm să vă închideţi telefoanele mobile. Serios. Ne-am ocupat locurile? Da? Ne-am închis telefoanele, da? Juriul a venit? Da. Toată lumea e pregătită? Da! Let the Dada in!
 
"Nu vă supăraţi, voi sunteţi de-ăştia cu teatru?" Ne uităm în sală. Cine-o fi? "Îmi place. Am fost şi-aseară. Foarte frumos." La capătul primului rând din stânga, dăm cu ochii de Alexandru Constantin Apostol, fost şofer, actualmente cerşetor, cu tentative de "flirt" în d-ale teatrului. Timid, urcă pe scenă povestindu-ne despre trecutul lui în teatru, început şi încheiat cu admiterea la Bucureşti (experienţă care, deşi repetată, a avut ca rezultat acelaşi eşec), despre viaţa de şofer, trăită ani de zile între Bucureşti şi Constanţa, despre cerşetorie, tentative de suicid şi vise cu mama salvatoare. Bucuros nevoie mare că i-am oferit toată atenţia, acesta pleacă din lumina reflectoarelor, făcând loc ucigaşului lui Dada.
 
Da, aţi auzit bine. Cum cine e? Sigur, desigur Simona Maican, într-al ei moment cu pantaloni roz şi zâmbet larg. Clovnul Simonei are în buzunare trucuri extraordinare: pene, mingi surprinzătoare, mai puţin surprinzătoare şi-o frânghie galbenă zisă şi-ndoielnică. Însă, în spatele acestei imagini, stă marele ucigaş. De ce a făcut-o? Deoarece Dada se transformase dintr-o stare de libertate individuală, zice, într-o stare colectivă. Deoarece poezia, singurul adevăr imediat, de altfel o modalitate de a descoperi oameni, de a şi-i apropia, devenise un fel de lift care poate să te urce într-o ierarhie X şi să-ţi aducă cine ştie câte alte beneficii materiale sau titulare. Dada trebuia să moară piu!piu! fiindcă nimic nu mai era piu!piu! Dada piu!piu! şi totul.


Mai departe, Corina Borş evadează vara asta, pe piese ale trupei Vama (Vara asta am să mă-ndrăgostesc, Vama Veche şi Perfect fără tine), la un loc cu fragmente din Jocul din Ialta de Brian Friel şi monologul Corinei din Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian. Pe scurt: ea + o vacanţă în Ialta + el (străin şi cu căţel) = aventură; aventura devine o relaţie prea sufocantă pentru ea; ea vrea să plece, el vrea ca ea să rămână, ea îl omoară. Concluzia: "Mi-e mai bine fără tine".


Tot în vacanţă e şi Cosmin Dominte sau, mai bine spus, se pregăteşte, însă la mijloc are loc o eroare de calcul în care intră soţia lui, prietena ei Adriana, soacra lui şi prietena ei Nelica, la pachet cu câinele, Pandele. Se mai adaugă şi alţii pe parcurs, fiţi fără grijă. Oricum, nimic nu se poate întâmpla conform planului iniţial. Vacanţa la mare se încheie înainte de a fi început, cu reproşuri şi alte discuţii care-şi află capacul într-o sticlă de  bere izbită de fruntea soţului.


Caţianis, la raport! Nicholas Caţianis! Nicholas e fericit în Trifoiul cu patru foi după Râs Nervos de Christopher Durang şi Trifoiul cu patru foi  de Eugen Ionescu. Angajat pe post de surdo-mut, mare cititor de cărţi şi reviste motivaţionale, participant activ în ateliere de dezvoltare personală şi descoperirea sinelui, plin de energie pozitivă şi credinţă în forţele universului, tânărul acesta este plin de frustrări şi negativism, are un job absurd şi o imagine despre lume nu foarte roz. Homosexual fiind, se mai şi bate zi de zi cu etichete şi opinii sociale. Lupta între pozitivism şi negativism, între realitate şi reviste motivaţionale e destul de greu de cărat în spate. "De ce nu poţi, mă, să te bucuri?" Uite-aşa. Aplauze.


Mai trece puţin şi izul vacanţei devine din ce în ce mai morbid, iar pentru asta trebuie să-i mulţumim şi Cristinei Juncu. Să vă spun: eu, tu, copilul tău şi mama ta suntem în larg, într-o barcă. Se apropie un taifun. Valurile cresc şi cresc şi cresc şi barca se scufundă. Ce faci? Pe cine arunci? Pe mama ta? Bravo iubitule, bravo, sunt mândră de tine. Marea s-a liniştit, suntem cu toţii fericiţi, mama ta veghează asupra noastră dintr-un loc mai bun. Dar, iată, se apropie o altă furtună. Valurile cresc şi cresc şi iar cresc şi barca se scufundă. Ce faci? Alo? Iubitule? Iubitule? Heblu.


Am merge să mâncăm, dar mai e timp pentru trei concurenţi la proba obligatorie. Nu mişcă nimeni! Nu pleacă nimeni! Răspund apelului Dani Achim (Sam Smith - Stay with me), (preotul) Rareş Andrici (600 SEL - Pe la spate) şi Cătălina Bălălău (Vasile Oprea - Maneaua sfântă). Minunat. Pauză până la opt. Ne apropiem încet de finalul serii şi implicit al concursului.

Pauza e gata, publicul intră în sală, juriul e pe poziţii, proba obligatorie continuă. Îi luăm în ordine, cum ne-am obişnuit: Alexandru Constantin Apostol, Simona MaicanCosmin DominteCorina BorşNicholas CaţianisCristina Juncu. Îl cunoaştem pe Elvis Presley într-o cu totul altă ipostază, Elvis dân penitenciar, transpunem piesa lui Hozier, Take me to church, într-o conversaţie HotLine, ne reamintim de Body and Soul şi-ale lor Superfemei, ne luptăm cu Tăte şogoriţele Angelei Rusu şi, într-un final, îl aşteptăm pe Ghiţă (Cleopatra Stratan); vorba vine, îl "aşteptăm" - e chiar în valiză.

Acum, With a Little Help from My Friends (text de Maria Manolescu, în regia Irinei Crăiţă-Mândra), facem să fie bine. În fond, la mare toate lucrurile se rezolvă, nu? Măcar de-ar fi aşa. Relaţiile într-un cerc de prieteni nu sunt însă prea fericite şi soluţia necesară pentru a restabili echilibrul este drastică. Unul din gaşcă trebuie să moară, ucis de mâna unui prieten - nu de alta, dar sinuciderea nu e amuzantă. Şi de ce să mori, totuşi, măi Miki (Alexandru Voicu)? Ah, pentru că iubita ta e acum iubita prietenului tău, Radu (Dani Achim)? Şi tu, cea de colo, Ada (Cătălina Bălălău), de ce-ai minţit că te îneci? Ah, pentru că-l placi pe Andi (Rareş Andrici), homosexualul grupului? Înţeleg. Cam urâtă situaţia. Măi, Miki, măi, eşti sigur că vrei să mori? Da. Tragem la sorţi. Atât.


Constat că în această ultimă zi a concursului, dadaismul s-a manifestat mult mai subtil decât până acum şi vacanţa la mare a căpătat nuanţe funebre. A fost bine, hai. La Bonusuri, un moment surpriză le aparţine Dorinei Chiriac şi lui Tudor Chirilă, care, alături de tinerii participanţi, fac o sinteză a ediţiei 2015. Ajutaţi-ne să fim fericiţi, suntem o generaţie stăpânită de biţi. Ajutaţi-ne! Ajutaţi! Ajut! A!


Tot în seria momentelor surpriză, Maia Morgenstern şi Luiza Zan prezintă un număr verbalo-dadaisto-muzical auto-ironic plin de haz. Aplauze, iar şi iar. Pe fundal, în mintea mea rămăsese încă acel Ajutaţi-ne să fim fericiţi.


Am râs, ne-am duelat în playback, am aplaudat, am votat concurenţi, am aşteptat, ne-am bucurat, ne-am întrebat, am fost surprinşi, am căzut pe gânduri, am fost de acord sau nu tocmai, am ascultat, am urmărit, am fost acolo. La Gală. La Gala HOP. La Gala Tânărului Actor. 2015. Ne vedem la premiere.






 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Lorena Copil


Alte articole

 Nu sari Hop-ul cu una, cu două... se întâmplă şi din a treia - Gala HOP, 2015, Dana Marineci
 Hop - povestea unei generaţii - Gala HOP, 2015, Lia Sinchevici
 Cum am pierdut un HOP şi ... - Gala HOP, 2015, Alina Petrică
 Ziua 4: Dadadadada. Aplauze - Gala HOP, 2015, Lorena Copil
 Laureaţii Galei Tânărului Actor HOP, 2015, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2015


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer