Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2014, clasa prof. Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP, la secţiunea Individual, cu WAT DaDa, pe texte de Tristan Tzara şi o poezie de Paul Păun.
Lorena Copil: Care ţi-e cea mai dragă amintire despre teatru?
Lia Sinchevici: Amintirile din Facultate. Acolo am înţeles procesul, am văzut teatrul, l-am descoperit în mine, în societate şi în tot ce ne-nconjoară. Faptul că am văzut piese de teatru în timpul studiilor, pe marile scene... Astea-s amintirile cele mai dragi şi de neuitat. Mi-este drag teatrul cu toată fiinţa.
L.C.: Ce-ţi stârneşte interesul?
L.S.: Natura, oamenii interesanţi, apoi cei simpli, meseriile lor, felul de-a comunica, de-a interacţiona, cum mă descopăr pe mine prin legătura cu ei... Cum mă schimb permanent şi lumea din jur odată cu mine, în dependenţă de deciziile luate... Multe.
L.C.: Dacă ar fi să petreci o zi cu personajul tău preferat (care e...?), cum ar arăta aceasta?
L.S.: Personajul meu preferat este dintr-un roman. Se numeşte Tarzan şi e scris de Edgar Rice Burroughs. Iar ziua ar fi cât o întreagă viaţă de om. M-aş plimba cu el în junglă, ţinându-l de umeri, zburând de pe-o liană pe alta, aş simţi cu adevărat spiritul aventurii şi aş învinge orice alături de el, m-ar inspira să lupt cu toate fiarele ca să ajung la omul din mine, omul adevărat care este suprem datorită inteligenţei, onoarei, milei, dreptăţii, egalităţii între fiinţele vii şi multor alte principii frumoase pe care le-am descoperit în copilărie alături de acest erou.
L.C.: Ce-ţi place la generaţia din care faci parte?
L.S.: Îmi plac deschiderea şi noutatea din noi. Căutăm să înţelegem şi să descoperim lumea altfel prin prisma faptului că am trecut prin cele două milenii şi am acumulat ceva experienţă ca să putem pune în echilibru la un moment dat totul.
L.C.: Ce trebuie să înţeleagă un om dacă vrea să facă teatru?
L.S.: Cât de interesantă şi plăcută e şi această meserie şi că este una din meseriile care are reguli foarte clare şi, cu cât mai bine ştii să joci şi să-ţi asumi aceste reguli, cu atât mai bun devii.
L.C.: De ce ţi-e frică?
L.S.: De robotizarea omului.
L.C.: Ce te stimulează?
L.S.: Faptul că mă provoc să înving. Orice.
L.C.: Dacă nu teatru, ce?
L.S.: Restul.
L.C.: La ce n-ai putea să renunţi?
L.S.: La omenie.
L.C.: Ce te face fericită?
L.S.: Un zâmbet sincer.
L.C.: Dragă publicule...
L.S.: ... fii blând cu mine şi încearcă să fii şi tu sincer, lasă-mă să mă bucur de tine şi bucură-te cu adevărat de mine. Încearcă să mă ajuţi, pentru că am nevoie de ajutorul tău ca să te pot răsplăti cu adevărat. Fii alături când mi-e mai greu şi cheamă-mă când mi-e cel mai bine.