Studii: Universitatea de Arte, Târgu-Mureş, secţia Actorie, promoţia 2014, clasa lect. univ. drd Monica Horga Ristea
Participă la Gala HOP, la secţiunea Individual, cu Nfoúnga, colaj din poeme de Tristan Tzara.
Lorena Copil: Care ţi-e cea mai dragă amintire despre teatru?
Nicoleta Marica: Faust-ul de la Sibiu. Când l-am văzut prima dată, ceva s-a schimbat în mine, am simţit cât de mult te poate "umple sufleteşte" un spectacol. Probabil datorită lui mi-am schimbat modul de a înţelege această artă. Mi-a devenit foarte drag, merg să-l văd de fiecare dată când am ocazia.
L.C.: Ce-ţi stârneşte interesul?
N.M.: Arta plastică, cultura tibetană şi tot ce ţine de spiritualitatea budhistă, istoria în general, ideile trăznite şi peisajele spectaculoase.
L.C.: Dacă ar fi să petreci o zi cu personajul preferat, cum ar arăta aceasta?
N.M.: Într-o barcă în Delta Dunării, povestind vrute şi nevrute şi admirând păsările şi nuferii albi.
L.C.: Ce-ţi place la generaţia din care faci parte?
N.M.: Nebunia, curajul de a se lăsa dusă de val şi pofta ei de viaţă.
L.C.: Ce trebuie să înţeleagă un om dacă vrea să facă teatru?
N.M.: Teatrul îţi acaparează viaţa, trebuie să i te dedici 24/7, nu îţi oferă un plan B şi nici posibilitatea de a avea un job part-time. Din afară, meseriile acestei bresle pot părea "egoiste", dar mie mi se par extrem de generoase. Dacă alegi să fii cu adevărat fericit, "go for it and fight for you!". Dacă preferi să te tot întrebi ce va fi în viitor, atunci cred că e mai bine să rămâi spectator.
L.C.: De ce ţi-e frică?
N.M.: Mi-e frică destul de rar, atunci când uit să zâmbesc.
L.C.: Ce te stimulează?
N.M.: Ideile năstruşnice.
L.C.: Dacă nu teatru, ce?
N.M.: Călătoriile prin lume în căutare de aventuri şi poveşti interesante.
L.C.: La ce n-ai putea să renunţi?
N.M.: Mi-ar fi imposibil să renunţ la poveşti.
L.C.: Ce te face fericită?
N.M.: Fericirea nu e un ideal spre care să tinzi. Fericirea ţi-o faci, e acum şi aici. Eu o descopăr şi în lucrurile simple. Să stau în mijlocul naturii, muzica bună sau o seară cu prieteni dragi.
L.C.: Dragă publicule...
N.M.: Dragă publicule, îţi mulţumesc pentru numărul tău din ce în ce mai mare de spectatori. Mi-aş dori ca el să tot crească sau măcar să se menţină. Să devii mai pretenţios, să cauţi mai mult spectacolele care au ceva de spus, inovatoare, îndrăzneţe, care pot schimba cursul teatrului în România. Noi depindem de tine, încurajează-ne sa evoluăm!