Una peste alta, soliştii şi-au tras partea leului în această a patra seară de Festival, o seară în care publicul a fost mai precaut cu prezenţa (probabil că două gigantice lucrări de Mahler una după alta l-au speriat puţin).
Şi eu încerc să fiu precaut cu evaluările, pentru că au fost lucruri foarte frumoase - şi aici trebuie să salut din nou prestaţia celor trei coruri reunite: Corul Academic Radio, Corul Filarmonicii "George Enescu" şi Corul de Copii Radio -, dar şi aspecte care ar fi presupus... un diez în pregătire.
Cornelius Meister e atât de tânăr şi atât de entuziast, încât îmi vine să îi spun... Meistersinger. Aşa a cântat cu toate compartimentele, încât mi se pare că a uitat să dirijeze pe alocuri, de unde şi impresia de babilonie sonoră pe care am avut-o, mai ales la început. În schimb, la sfârşit (şi ştiţi că Mahler are voluptatea finalurilor, iar acesta ar fi trebuit să dărâme pereţii!), a căutat efecte în detrimentul acurateţii frazelor. Salut, ca întotdeauna, scoaterea unor elemente din spaţiul tradiţional al scenei, cu consecinţe... surround. Îmi doresc, însă, ca artificiile să fie dublate de performanţă.
Rămâne, aşadar, să îmi doresc să ascult Orchestra Naţională Radio într-o lucrare care să îi convină mai mult, iar pe Cornelius Meister să îl văd dirijând-o într-un repertoriu mai adaptat elanului său juvenil.
Nu am mai scris nimic despre interviuri pentru că nu am mai făcut niciunul. Obişnuitele schimbări de ore şi de zile. Weekend-ul ar trebui să fie ticsit.