Adevăruri despre Europa Centrală şi de Est, la Astra Film Sibiu, 2015

Între 5 şi 11 octombrie 2015, la Astra Film Festival, Europa Centrală şi de Est se oglindeşte în 10 documentare de marcă cu semnături de autor care aduc în atenţia publicului subiecte de actualitate sau file secrete din istoria tumultoasă a acestei regiuni: primar dictator într-o localitate din Ungaria, lupta împotriva mafiei imobiliare din Kiev, viaţa copiilor romi în România şi Bulgaria, închisoare politică pe insula Naked din Croaţia, în căutarea familiei ideale - un experiment social în Cehia, activism ortodox în Rusia.

"Să trăieşti în România sau în Europa Centrală şi de Est este o profesie în sine. Acest teritoriu nu se defineşte doar printr-o zonă geografică în partea estică a continentului, ci şi printr-o hartă mentală, o sumă a trăirilor şi a abilităţilor de supravieţuire. Este un spaţiu în care societăţile sunt zbuciumate de un trecut cu dezvoltare instituţională precară, cu graniţe, sisteme sociale schimbătoare în funcţie de interesele marilor puteri, ţări zguduite de războaie mondiale şi de sistemul comunist. Poveştile filmelor din această secţiune sunt înrădăcinate în contextul ţării respective, rar cunoscute în ţările vecine şi totuşi ar putea fi interschimbabile.", a declarat Dumitru Budrala, director fondator AFF.

Cum îţi poţi pierde ajutorul social, iar în lipsa acestuia chiar copiii, într-o localitate din Ungaria? Filmul Dictatura Érpatak (regia: Benny Brunner) îl portretizează pe primarul localităţii Érpatak, simpatizant de extremă dreaptă care are un stil cel puţin controversat de a-şi conduce comunitatea aplicând extrem de sever conceptul de muncă în folosul comunităţii şi pedepsindu-i aspru pe toţi cei care i se opun.

Există o reţetă pentru familia ideală? Documentarul Împreună pentru totdeauna (regia: Eva Tomanova) prezintă un experiment social din zilele noastre: Petr şi Simona, părinţi a 9 copii, au ales o viaţă în afara societăţii şi trăiesc liber în natură undeva în Cehia, în condiţii primare. Cât de bine este pentru aceşti copii să crească într-un astfel de climat?


Casa mea (regia: Jiri Stejskal) surprinde lupta unei femei care deţine o mică fermă în centrul Kievului cu marii investitori care au în plan urbanizarea zonei şi construirea de noi cartiere cu blocuri. Toto şi surorile lui (regia: Alexander Nanău) urmăreşte viaţa a 3 fraţi care trăiesc într-o mahala din Bucureşti fără să pară a avea şanse de scăpare de sub ameninţarea drogurilor, a sărăciei şi a unei mame închisă pentru trafic cu heroină. Lungul drum spre casă (regia: Boriana Puncheva) îl are în prim plan pe Ilya, un băiat născut în Bulgaria într-o familie de romi, abandonat de mama lui şi dat spre adopţie unei familii din Franţa, care după 20 de ani se întoarce acasă pentru a-şi căuta mama biologică şi cei 7 fraţi.

Închisoarea (regia: Tiha Gudac) devoalează secretele unui fost deţinut care a trăit o experienţă cumplită timp de 4 ani de zile într-o închisoare politică de pe insula Naked din fosta Iugoslavia. Cu toate că a fost obligat să-şi trăiască drama în tăcere, autoarea documentarului, nepoata lui, reuşeşte să pătrundă în trecutul său întunecat. Tot din filele istoriei sumbre ale Europei de Est se inspiră şi filmul Absent (regia: Matthew Mishory) care spune povestea familiei regizorului, al cărui tată s-a născut în Basarabia la începutul anilor '40 când făcea parte din România şi redă vieţile oamenilor care locuiesc acum în acele locuri deosebit de sărace împovărate de ororile Holocaustului.

Voia Domnului (regia: Beata Bubenec) este numele unei mişcări generate de Dimitry Enteo, un apărător înfocat al valorilor ortodoxe care se opune cu vehemenţă grupărilor artistice precum Voina sau Pussy Riot ale căror statement-uri artistice au generat o adevărată criză în Rusia.

Zhenya se pregăteşte de nuntă, însă ea nu se îndreaptă spre oficiul stării civile, ci spre închisoare. Lenya, viitorul ei soţ, este unul dintre sutele de protestari arestataţi în urma marşului anti-Putin din Piaţa Bolotnaya din 6 mai 2012. Dragă unchiule Vladimir (regia: Maria Pavlova) redă povestea de dragoste a unui bărbat care crede în şansa schimbării şi a unei femei care vrea ca soţul ei să îi fie alături, acasă. Până la adânci bătrâneţi este un portret tragicomic al regizoarei, Tatjana Bozic, care îşi vizitează foştii iubiţi prin toată Europa pentru a înţelege paternul relaţiilor ei amoroase din ultimii 20 de ani. Filmul tematizează diferenţele culturale dintre ea, foşti iubiţi din Croaţia, Rusia, Germania sau Anglia, dar şi actualul ei soţ originar din Olanda.