Marei
fiecare instrument se desena obişnuit
în lumina reflectoarelor
un pian un contrabas o chitară acustică
o vioară lângă un bandoneon
în scurt timp ea se contopeşte ca pasările în sunete
iar eu spectator la două scene deschise
îmi sprijin braţul drept
şi număr liniştea
ce-i unduieşte voiajul
un spectacol care creează spectacol
este o experienţă desăvârşită.
*
schimbăm brusc direcţia
în rădăcinile tango-ului
printre instrumente
şi voluptatea bandoneonului
necunoscut cu aripi de înger
nu ştiu dacă marioneta avea chip sau doar păr
dar cu siguranţă avea voce neomenească
purtând accent franţuzesc
uneori mai purta după ea un dansator argentinian
(dar despre el voi povesti altădată)
nu ştiu dacă şi părul marionetei ştia să vorbească
să cânte sau să danseze
dar eu am simţit nevoia să-mi acopăr faţa cu el
chiar şi acum
în timp ce-mi închid ochii ca după o iarnă lungă şi punctuală la întâlnire
am încercat să spun mai multe
roiuri de albine
ţipete desfăşurate
limbi de zbor
se trezesc cu faţa în jos chemând un nume
cuvintele care nu ştiu niciodată ce am ascultat îmi dau târcoale
voi rezista
fata cu ciuf portocaliu avea lumina înfiptă în corzile vocale.
(Joi, 8 septembrie 2005, 00.22)