Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film documentar Astra Film Fest, 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Între a avea şi a iubi, întreaga lume - Once Upon a Time la Astra Film Festival, 2015


octombrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
A fost odată ca niciodată o familie de kurzi din Anatolia, numeroasă şi fără pic de cheag la pungă, care s-a pornit tare departe de casă, să lucreze câteva luni pe câmpurile de salată de lângă Ankara. Şi asta de ani buni, în fiecare an. Au plecat şi acum, cu toţii, din Batman, în frunte cu capul cam sfrijit şi trecut al familiei, urmat de nevastă şi toată ceata de copii mari şi mici, noră, nepot şi două bibilici ce ţineau loc de clasicii căţel şi purcel. Au străbătut cu trenul cei peste 1.000 de km, adică mai bine de jumătate de ţară, şi s-au instalat în nişte mizerabile corturi, care nici numele acesta nu l-ar putea purta, dar dacă le-am numi barăci ar fi deja o prea mare exagerare pentru cei patru pari înconjuraţi cu folie de polietilenă în care s-au aciuat. Ei şi ceilalţi muncitori sezonieri care au fericirea să lucreze cât e ziua de lungă aplecaţi pe câmp, săpând, sădind, plivind, culegând în bătaia soarelui şi-n şfichiul vântului, pentru ca noi să putem alege mofturoşi din supermarket cea mai stufoasă şi proaspătă salată, parte a deja-legendarului grup de prim-raft: zarzavaturi turceşti.

Dar, ca orice poveste care se respectă, şi istoria noastră, adică a documentarului regizat de Kazim Öz Once Upon a Time, are mai multe straturi, aşezate frumos unul lângă altul, ca frunzele în miezul de salată. Primul e povestea sărăciei, care te mână oriunde, oricum, numai să poţi pune ceva pe masă copiilor, să poţi plăti medicamentele şi, eventual, să pui şi-o leţcaie-două deoparte, pentru când s-o strica ceva la casa pe care ţi-ai ridicat-o cu greu sau, ceva necesar când ai copii, pentru zestrea pe care va trebui să le-o dai de le-o veni timpul să-şi facă familie. Al doilea e necazul omului sărac, care trebuie să înghită orice, şi ocara şefului de tarla căruia i se pare că nu se apleacă destul să-i şoptească salatei cum să crească mai verde şi ne-îmburuienită, şi plata puţină care se duce repede ba pe făină, ba pe drumul la doctor, şi condiţiile precare, şi lipsa oricărei asigurări medicale, sociale sau măcar a unui strop de îngăduinţă din partea angajatorului când corpul îi mai cedează, amintindu-şi că nu e maşină. Şi-apoi e povestea copiilor minori care muncesc cot la cot cu părinţii şi fraţii mai mari, aşa ilegal cum e în Turcia, ca şi prin alte locuri, doar în scripte. Copii care trebuie să muncească şi nici nu poate fi vorba să le facă vreun adult din norma zilnică pentru că şeful nu admite asta. Copii care nici nu visează să ţină în mână ceva cu acces la Facebook, pentru că visul lor cel mai mare e să fie la şcoală mai degrabă decât pe câmp. Un dublu sclavagism, adult şi minor, în plin mileniu digital, ca să ne amintim că lumea e tot aşa cum o ştim, cu toate feţele şi extremele ei, aşa cum a fost dintotdeauna şi cum nu pare că se va schimba în curând.

Şi-apoi, mai mândră decât toate, e povestea poveştilor, cea de iubire, care reuşeşte să disloce tot, aşa cum numai ea ştie, şi să se consume în ciuda a tot şi a tuturor. Pentru că unul dintre băieţii cei mari ai familiei se îndrăgosteşte de fiica unor vecini de muncă şi, fără să ţină cont de nicio regulă, fără un ban în buzunar, fuge cu ea într-o noapte, lăsând în urmă stupoare, plânsetele mamelor, promisiunea tatălui fetei, scrâşnită în spatele unui zâmbet strâmb, că neîntoarcerea fetei la vatra improvizată va fi urmată de luarea compensatorie, cu forţa, a două dintre fetele minore ale viitorului cuscru, una pentru fiul lui, alta pentru el - tată ultragiat în onoarea patriarhală. Pentru că patriarhatul e mare rege în ambele grupuri etnice, kurd şi turc, iar vocea lui nu e deloc şoptită. Plin de cinism, dar sincer, şeful de câmp îl întreabă pe regizor: "What is love, anyway?" (Ce e dragostea, oricum?), şi nu se opreşte aici, mărturisind că în cei peste 40 de ani de viaţă el n-a întâlnit-o şi că, de fapt, e doar o plăcere de-o noapte, de care poţi avea parte oricând şi în tot cazul nu ţine de foame, care e mai importantă şi primează. Asta în timp ce răspunsul e chiar în ochii lui: o forţă deasupra tuturor celorlalte, care nu ţine cont de nicio oprelişte, de nicio părere, care nu se împiedică într-un amânunt cum sunt banii şi opoziţia familiei. Pentru că "a fost odată o fată frumoasă şi un băiat chipeş", cum le povesteşte copiilor mama, într-o noapte. Şi e de ajuns pentru o poveste frumoasă.

Dar, în final, tonul pare pesimist şi reflexiv, pentru că ultima poveste pe care o începe mama nu anunţă nici pace, nici cer senin: "A fost odată un frate bogat şi unul sărac", istorie care, spunea regizorul în sesiunea de întrebări şi răspunsuri de la finalul proiecţiei, e cheia tuturor lucrurilor. Pentru că oamenii se împart de-a stânga şi de-a dreapta lui a avea, iar, după cum se vede de atâtea mii de ani, verbul acesta nu le aduce linişte nici celor care-l pot conjuga, nici celor care doar tânjesc s-o facă. Şi unii şi alţii se lasă sau sunt angrenaţi într-o luptă fără învingători, dar care le dă şi unora şi altora senzaţia dublată de realitatea trăirii că e însăşi esenţa vieţii, că e miezul jocului ei de ruletă, că e duhul neobosit al unui univers în care materialul e regele absolut al măririi şi distrugerii, un univers în care alte verbe au doar scurte şi efemere victorii, chiar dacă forţa lor, exercitată constant, i-ar scoate pe toţi din această perdantă încleştare. Şi totuşi, filmul lui Kazim Öz nu-ţi ia speranţa că într-o zi a fi şi a iubi vor înclina definitiv balanţa.





 Toate articolele despre Festivalul de film documentar Astra Film Fest, 2015


2 comentarii

  • Felicitari
    Corina Suteu, 09.10.2015, 13:22

    Ca de obicei, ceea ce am citit este atat de limpede, de frumos si de curat asternut, incat, desi subiectul este in sine trist, cu multe note dramatice, vrei sa vezi filmul, macar ca sa ca sa " verifici" amarul adevarurilor descrise. Daca m-ar chema O.N.U., N.A.T.O., U.E., etc m-as gandi si la niste solutii.....

    • RE: Felicitari
      Doina Giurgiu [membru], 12.10.2015, 11:26

      Mulţumesc frumos!

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Doina Giurgiu


Alte articole

 6 documentare de neratat la Astra Film on Tour Bucureşti, Comunicat de presă
 Astra Film on Tour aduce 6 filme de top la Cluj!, Comunicat de presă
 Astra Film Festival 2015 - vitrina mondială a filmului de non-ficţiune, Comunicat de presă
 Hamlet-ul Indoneziei? - The Look of Silence, Florian-Rareş Tileagă
 Spartacus şi Cassandra, câştigătorul Marelui Premiu la Astra Film Festival, 2015, Ion Gnatiuc
 Toate articolele despre Festivalul de film documentar Astra Film Fest, 2015


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer