Întâi, am văzut The Bitter Apple From The Tree - un film care îşi poate fura spectatorul, dar mai degrabă ar trebui să-l lase rece. Încearcă să se menţină în registrul celebrei trilogii Qatsi, dar nu are nici rigoarea, nici consecvenţa operei lui Godfrey Reggio - şi, bineînţeles, îi lipseşte muzica, element important pentru un astfel de demers, semnat acolo de Philip Glass; aici, diegeticul e umplut cu tot felul de reziduri lipsite de substanţă (de la cântece bisericeşti la discuţii întâmplătoare) -, aşa că eşuează lamentabil. Hana Kim, regizoarea acestui proiect de final de facultate, se întoarce din Germania în Coreea sa natală şi realizează un eseu vizual ce se vrea despre frenezia oraşului şi despre mama ei demoralizată că se apropie de şaizeci de ani. Asiatica deschide multe piste, prea multe, dar problema majoră nu este că nu le închide, ci că, de fapt, nu pare să înţeleagă cum trebuiesc manevrate. Pur şi simplu le aruncă în montaj şi se spală pe mâini. Sigur că, dacă ar fi să căutăm argumente în favoarea acestui proiect, s-ar găsi - dar ar fi mai mult la alibi, pentru că nu tot ce e experiment trebuie aclamat doar pentru că e sau vrea să fie diferit. Imaginile se succed şi se tot succed, în ceea ce ajunge să fie o ciorbă reîncălzită. Dacă n-ai talent, compensezi prin muncă. Dacă nici nu munceşti, ar trebui să îţi revizuieşti poziţia.
Trecând la al doilea film, The Farewell are tot aspectul unui eseu, numai că e făcut cu cap, cu sensibilitatea unui viitor posibil cineast important. Alejandro Alonso, originar din Cuba, ni-l descoperă pe Pablo Fabelo, un domn aflat la venerabila vârstă de 87 de ani. Pablo este fost miner şi stă în satul bunicilor lui Alonso; el locuieşte într-un loc paradit, dar de un pitoresc răpitor, pe cale să înceteze în a mai exista. Timp de o săptămână - proiectul a dispus de relativ puţin timp -, Alonso îl filmează pe Pablo în timp ce îşi desfăşoară cele mai intime activităţi. Un moşulică numai piele şi os - dar care e vizibil că a avut un fizic excelent, ce încă poate fi subiectul unei lecţii reuşite de stă cu fiica şi cei doi nepoţi, e când ranchiunos, când visător, fiind cât se poate de real. Ce impresionează, este locul - ariditate, caracterizată de un sol roşiatic minunat, peisaje bine încadrate, în ceea ce este un proiect foarte atent la detalii, care meditează asupra vieţii, asupra însemnătăţii şi efemerităţii ei. Dar The Farewell nu e doar un documentar contemplativ, pentru că Alonso (sur)prinde pe lentilă nemulţumiri rostite mai mult mai sau mai puţin direct, răni vechi care ies la suprafaţă, în acest moment când Pablo simte că nu mai are mult timp, că totul în jurul lui se prăbuşeşte.
Titlurile în original (din competiţia studenţească), în ordinea numirii lor în acest text: Der bittere Apfel vom Stamm (Germania, 2014, 30 min, r. Hana Kim); La despedida (Cuba, 2014, 25 min, r. Alejandro Alonso).
Sâmbătă e ziua decernării premiilor. Nu mă pot pronunţa încă asupra favoritului meu din secţiunea studenţească, din două motive: deocamdată, nu le-am văzut pe toate şi, din cele urmărite, mai mult de jumătate se află cam la acelaşi nivel, sigur, fiecare în convenţia în care e lucrat.