Yinniang (Qi Shu) este o asasină tânără din China secolului IX, care a fost antrenată pentru a deveni o maşină de ucis încă de când era copilă, de către călugăriţa-prinţesă Jiaxin (Fang-yi Sheu). În debutul filmului o putem vedea pe Yinniang ucigând, la ordinul maestrei sale, un om care comisese mai multe crime. Hou reuşeşte să transforme actul de a ucide într-o veritabilă formă artistică, de la graţia şi rapiditatea letală cu care se mişca personajul principal, până la modalitatea de filmare a întregii scene. Primul contact pe care spectatorul îl ia cu personajul principal este această scenă, care sugerează o fiinţă aflată deasupra emoţiilor şi dorinţelor omeneşti, un supraom care îşi execută la perfecţie sarcina şi nu pune sub semnul întrebării ordinele primite.
Spuneam, în debutul acestui articol, despre o anumită alegorie cromatică, cheia descifrării acestui film ermetic şi care, în mod cert, nu este pe gustul tuturor audienţelor. Yinniang poartă un veşmânt complet negru, pe tot parcursul filmului, în timp ce maestra sa, călugăriţa Jiaxin este îmbrăcată în alb. Primele scene ale filmului sunt redate în alb şi negru iar, ulterior, povestea capătă culoare, la propriu. Imaginile prezentate sunt extrem de vii, cu detalii colorate şi peisaje desprinse din basmele cu zâne şi împăraţi. Avem, aşadar, două non-culori care contrastează în mod evident cu peisajul viu. Momentul în care filmul devine color este momentul în care Yinniang nu poate îndeplini un ordin şi nu îl poate ucide pe un guvernator în faţa fiului său. Ceea ce se întâmplă, de fapt, nu este doar transformarea peliculei din alb-negru în color, ci şi a personajului principal. Non-culorile sunt, prin excelenţă, deasupra universului uman, deasupra sentimentelor, ţelurilor şi temerilor specifice omului. În acelaşi mod, Jiaxin şi, iniţial, Yinniang reprezintă demiurgul, rece, calculat şi impenetrabil. Însă, spre deosebire de maestra sa, Yinniang este o fiinţă duală. Este o fiinţă care aparţine şi nu aparţine acestei lumi în mod egal. Iar filmul lui Hou este centrat pe această decizie, pe redarea aproape clinică a tumultului interior al unui personaj care trebuie să aleagă între statutul său de om şi cel de demiurg.
În momentul în care Yinniang primeşte sarcina de a-l ucide pe Tian Ji'an (Chen Chang), vărul şi, totodată, fostul său logodnic, ea este obligată să ia această decizie şi să îşi aleagă statutul. La un nivel de profunzime, privit ca metaforă, Nie yin niang / The Assassin este despre limita umană şi despre lupta care precede decizia de a o încălca sau nu. Yinniang este prototipul eroului (sau al anti-eroului) care trebuie să îşi suprime sau să îşi îmbrăţişeze condiţia umană. Este un Iisus, un Hercule, un Icar. Şi vorbesc despre o alegere pentru că aceasta este condiţia semi-zeului. El reprezintă, în mod inerent, o fiinţă hibrid, care nu poate exista în forma în care a fost creată sau modelată. Întotdeauna trebuie să aleagă, să încline balanţa într-o parte sau în cealaltă, iar această decizie nu este una uşoară. Prin actul de a ucide ceea ce iubeşte, Yinniang este pusă în faţa acestei alegeri, ca urmare a slăbiciunii arătate în momentul în care a decis să nu îl omoare pe guvernator. Care va fi alegerea ei şi în ce parte se va înclina balanţa, rămâne o întrebare al cărei răspuns vă las plăcerea de a îl descoperi.
Din punctul de vedere al imaginii, Nie yin niang / The Assassin este un film frapant. Este frapant prin peisaje şi detalii de o frumuseţe aproape suprarealistă. Cadrele lungi, accentul pe detalii, veşmintele personajelor, precum şi decorurile interioare sunt poezii vizuale. Avem în permanenţă senzaţia că privim o cutie de bijuterii, atât din interior, cât şi din exterior. Există multe scene fără dialog şi, în general, cuvintele nu par a avea o importanţă atât de mare pentru filmul lui Hou. De aceea, firul epic este destul de greu de urmărit iniţial, cu atât mai mult cu cât imaginile spectaculoase distrag atenţia spectatorului şi îl poartă într-un univers a cărui existenţa poate fi posibilă doar în legende şi basme. Cu toate acestea, este vorba despre un univers real, redat cu măiestrie într-o peliculă picturală şi, în mod paradoxal, aproape statică. Spun paradoxal deoarece, aşa cum însuşi regizorul a declarat, inspiraţia pentru acest film i-a venit din artele marţiale. Trebuie să recunosc că mă aşteptam la un film cu mai multe scene de luptă, iar faptul că acţiunea de a observa a reprezentat principala sursă de tensiune în acest film, m-a surprins în mod plăcut. Da, Nie yin niang / The Assassin este un film inspirat din artele marţiale, dar pătrunde în filosofia acestora mai mult decât în exprimarea lor faptică. Observaţia, tumultul anterior deciziei de a acţiona sau nu, graţia, dar şi filosofia fair-play-ului sunt elemente ale artelor marţiale şi sunt redate absolut încântător în filmul lui Hou.
Qi Shu îşi interpelează rolul cu multă asumare şi, totodată, cu o doză de stăpânire de sine care face ca accentul să se mute dinspre formă spre fond. Jocul lui Chen Chang este mult mai pătimaş, dar este interpretarea optimă a unui om aflat în poziţie de conducere care îşi propune să uzurpe autoritatea regelui. Este în permanenţă un contrast între cei doi, o tensiune fără nume care spune o altă poveste de dragoste, o poveste a unei iubiri care îşi lăsă capul în jos în faţa inevitabilului. Acceptarea fără încercarea de a schimba ceea ce este imuabil este specifică filosofiei orientale, iar Nie yin niang / The Assassin nu face excepţie de la această filosofie. Simplitatea cu care Tian Ji'an acceptă faptul că ar putea fi ucis de Yinniang este sfâşietoare şi, totodată, greu de înţeles din perspectiva occidentală. Perspectiva noastră este aceea a unei lupte continue, a încercării de a muta munţii şi de a ne impune voinţa peste orice are legătură cu propria viaţă. Filosofia orientală este mult mai centrată pe ideea de "fatum", pe acceptare şi înclinare în faţa inevitabilului. Nu este, însă, o filosofie a supunerii şi a umilinţei. Este, pur şi simplu, o formă de demnitate, poate superioară celei occidentale, în care fiinţa aruncă sabia în momentul în care lupta este pierdută, în loc de a se târî în noroi.
Revenind la filmul lui Hou, acesta este o peliculă care trebuie privită cu atenţie la detalii, dar una care îşi merită pe deplin prestigiosul premiu câştigat la Cannes 2015. Este un film despre lupte în care lupta se duce la un alt nivel. Este un film despre o alegere extrem de dificilă, despre eroi şi anti-eroi şi linia fină de demarcaţie dintre cele două categorii. Pentru că, în definitiv, eroul şi anti-eroul reprezintă feţe ale aceleiaşi monede, yin-ul şi yang-ul, după cum sugerează şi numele personajului principal (Yinniang).
Nie yin niang / The Assassin
Premiul de regie, Cannes 2015
Ţara: Taïwan, China, Hong Kong, Franţa, 2015
Durata: 104 minute
Regie: Hou Hsiao-Hsien
Scenariu: Hou Hsiao-Hsien şi Chu Tien-Wen
Imagine: Mark Lee Ping Bing / Montaj: Liao Ching-Sung şi Huang Chih-Chia / Muzică: Lim Giong / Decoruri: Hwarng Wern-Ying / Sunet: Tu Duu-Chih
Cu: Shu Qi (Nie Yinniang), Chang Chen (Tian Ji'an, guvernatorul provinciei Weibo), Zhou Yun (Dame Tian), Tsumabuki Satoshi (şlefuitorul de oglinzi), Juan Ching-tian (Xia Jing), Hsieh Hsin-ying (Huji, concubina lui Tian Ji'an), Sheu Fang-yi (Prinţesa Jiacheng şi principesa călugăriţă Jiaxin)