Enescu şi America

Festivalul "Enescu" se apropie de sfârşit, lăsând iubitorii de muzică clasică cu gândul la ceva ce nu va mai reveni decât peste doi ani. Voi mai scrie despre muzica festivalului, acum încercând să marchez doar unul dintre interesantele fenomene satelit pe care le-a generat acest festival în 2005.

Simpozionul "Enescu şi America" a adunat la Sala Studio a Ateneului Român personalităţi venite din Statele Unite pentru a conferenţia despre anumite aspecte ale relaţiei între Enescu şi America, într-o manifestare organizată de Centrul Cultural American. De ce nu Enescu şi Franţa sau Enescu şi Viena, locuri despre care ştim că este mai puternic legată biografia sa? Din motivul binecunoscut că americanii ştiu cel mai bine "să-şi vândă marfa", iar Enescu a cântat şi a predat suficient de mult în Statele Unite în ultima parte a vieţii pentru ca la comemorarea a 50 de ani de la moartea sa în S.U.A. să se inaugureze Colecţia de muzică românească "George Enescu" - cea mai mare bibliotecă de muzică românească din afara graniţelor României -, să se cânte pentru prima oară Oedip în Statele Unite (în concert, la Universitatea Champaign - Urbana din Illinois) sau să se organizeze un astfel de simpozion unde a conferenţiat şi un român, conf. dr. Mihai Cosma, dar şi patru americani, veniţi special în acest scop la Bucureşti.

Soprana Patricia Brady Danzig este o americancă iubitoare de România şi de muzică românească şi a venit la mai toate festivalurile Enescu din ultimii ani, de fiecare dată legându-şi sosirea de câte o operă de binefacere privindu-i pe muzicienii români (de această dată va concerta alături de Filarmonica din Giurgiu pe 24 septembrie, orchestra căreia i-a donat o garnitură completă de corzi de vioară, violă şi violoncel).

Muzicologul David Williams a participat şi la simpozonul internaţional de muzicologie "George Enescu" şi este unul dintre cei mai cunoscuţi enescologi americani ai momentului. Faptele domniei sale legate de legăturile muzicale dintre Central College Pella-Iowa unde este profesor şi România sunt devenite de acum tradiţie prin frecvenţa şi amploarea lor, acoperind toată gama de manifestări de la festivaluri internaţionale dedicate lui George Enescu la schimburi de studenţi sau serii de concerte susţinute de muzicieni din România.

Am mai ascultat-o în acest context pe doamna Robin Martin, directoarea bibliotecii Geisler de la Central College, Pella, Iowa, cea care conduce şi preţioasa colecţie "George Enescu" prin intermediul căreia muzica enesciană şi alte creaţii muzicale româneşti pot fi găsite de acum şi pe internet.

Un alt invitat interesant este John Sorensen realizator de programe la WFMT Radio Network - Chicago, post a cărui reţea acoperă aproape tot teritoriul Statelor Unite, care urmează să pună în undă la începutul anului viitor un program de şase ore dedicat lui Goerge Enescu, viziunea sa asupra acestui program, în premieră ca amploare în SUA, fiind inspirată de credinţa lui Yehudi Menuhin că "secolul XXI va fi secolul spiritului încă nedescoperit (pe plan internaţional) al muzicii lui Enescu".