El i-a luat un trandafir, un colier, un inel. Ea se crede cerută în căsătorie, şi nu prea ştie cum s-o ia. Se ceartă, el pleacă. Dar se va întoarce...
De la o astfel de mică dramă domestică, pe acoperişul unui bar bucureştean, pleacă The Sunshine Play - spectacolul, scris şi jucat în englezeşte - cu care Teatrul LUNI de la Green Hours participă zilele acestea la Fringe-ul de la Dublin (unde anul trecut a luat Marele Premiu cu Aici nu se simte de Lia Bugnar - publicat la Editura LiterNet cu titlul Omul de zăpadă).
Ana Mărgineanu are dreptate să spună că e cea mai cuminte montare a ei - The Sunshine Play chiar e absolut întru nimic spectaculos regizoral; cum ar spune americanii, e o mostră de regie invizibilă, ceva rar pe la noi, pe un text impecabil dramaturgic, fără alte ambiţii declamative decât cea de a spune bine o poveste. O poveste cu o situaţie bine definită şi stăpânită: un cuplu (ea româncă, el bulgar) se desparte, deşi cei doi se iubesc; vecinul de acoperiş a avut şi el parte de o despărţire, la mii de kilometri depărtare (în Columbia, America de Sud, nu de Nord) şi e pe cale să-şi anunţe mama de subitul divorţ; printre amănuntele penibile ("lame", ar spune tot americanii) ale istoriilor lor personale, ei trei pun la cale o călătorie improbabilă. O poveste cu personaje puternice, jucate (cu trimiteri auto-referenţiale, de actori în cel mai înalt grad "profesionişti"): fiinţe care greşesc, care nu ştiu ce vor de la viaţă şi tot caută să afle cam pe unde ar putea găsi fericirea, aia de zi cu zi, care trece cu timpul, dar astăzi contează; o poveste cu oameni normali, care fac alegeri stupide şi-o recunosc uşor ruşinaţi. O poveste cu "malentendu"-uri şi mici răsturnări de situaţii, cu replici de o naturaleţe surprinzătoare, ironice, autoironice, comice, pe marginea golului.
Vreţi să aflaţi cum arată, teatral, pe scenă, lumea de lângă noi, din ce în ce mai cosmopolită, dar foarte românească în libertatea ei de circulaţie? Duceţi-vă să-i vedeţi răsăritul la Green Hours.
The Sunshine Play - care, se jură autorul, va avea şi o versiune în româneşte - este, în toamna asta promiţătoare, cel mai bun spectacol din barul teatral al lui Voicu Rădescu (la concurenţă liberă cu New York [Fuckin' City] al aceluiaşi frenetic Peca). Să nu se-aştepte nimeni să descopere aici metafizica turnului de fildeş, ci, pur şi simplu, un fragment în diagonală din viaţa banală a unor tineri care-şi trăiesc o noapte fierbinte, ca oricare alta, pe un acoperiş, poate, fierbinte. Un fragment de deriziune cotidiană, aşa cum o trăieşte oricare (ca şi fericirea) zi după zi. Cu mult umor, ceva tristeţe şi multă speranţă (pentru teatru, nu altceva...).
Teatrul LUNI de la Green Hours
The Sunshine Play de Peca Ştefan
Cu: Isabela Neamţu, Daniel Popa, Cosmin Seleşi
Scenografia: Ina Isbăşescu
Regia: Ana Mărgineanu