Salut! De obicei nu primim atât de multă lume la noi acasă, dar... acum e o ocazie specială. Bine aţi venit la petrecerea noastră de divorţ! Pentru cine nu ne ştie, eu sunt Daria. El e....
El e Radu, instanţa masculină a acestui cuplu. Încă de la 7 ani se confruntă cu dificultatea de a-şi defini intuiţia şi anxietatea, pe care le descoperă spontan. În viaţa de cuplu Radu livrează o identitate prefabricată pentru îndeplinirea fanteziei romanice, care este definită prin puternice referinţe culturale, precum Othello şi Desdemona, Marc Antoniu şi Cleopatra, Romeo şi Julieta.
RA. DA. DU. DAR. RAD. Sună ca dracu, nu e o simfonie. Mă rog. O armonie, ceva melodios. E exact invers, se bat cap în cap. Când le zici cu voce tare, îţi clănţăne maxilaru' şi se aude un scrâşnet.
Ea e Daria, instanţa feminină a acestui cuplu. Daria îşi doreşte să se mute în altă ţară, să călătorească, să se descopere, detalii personale pe care ni le dezvăluie nouă, dar pe care nu le-a verbalizat niciodată faţă de Radu.
RA. DA. DU. DAR. RAD, cuplul care ne permite să participăm la un chestionar despre identitate şi imaginea identităţii personale, pe care o prefabricăm pentru a ne simţi în siguranţă, despre relaţionare şi despre nevoile afective şi intime. Spargerea celui de-al patrule perete şi permiterea interacţiunii actorilor cu publicul, survine şi cu spargerea graniţelor dintre postura de abuzator şi victimă, o dată cu renunţarea la identitatea de cuplu.
Parcă ne-au sudat anii ăştia unul de altul şi ne-am transformat într-un monstru. Un monstru mare şi diform care-i cocoşat, îi lipsesc vreo trei dinţi, îşi târăşte un picior şi are un gol imens în piept. Ştii ce? Ia tu grăsimea de pe burtă, mâinile şi golul ăla din piept. Eu păstrez capul, picioarele şi... iau eu şi cocoaşa. Şi inima? Ce facem cu inima?
Totul va fi bine apare ca un laitmotiv aflat sub semnul incertitudinii. Finalitatea nu este bine definită şi implică eliberarea psihică aflată sub presiune. Lipsa comunicării, amânarea nevoilor proprii şi dificultatea actului de a verbaliza nemulţumirea sunt o serie de aspecte negative ale relaţiei, care-i împiedică pe Radu şi Daria să ajungă la o finalitate redefinită şi comună.
Pendularea continuă între prezent şi secvenţele retrospective este determinată de ritmul spectacolului, care dictează starea şi trăirea într-o formă activă, realizând o unitate între spaţiu, timp şi cuvântul comunicat. Scenografia bazată pe concept video, permite desfăşurarea ritmului ca metodă de eliberare, în timp ce muzica creează un plan comun cu publicul, care îi permite acestuia să se conecteze la impulsurile instanţelor.
*
Totul e bine când se termină, de Andreea Tănase, în regia lui Radu Nica, cu Paula Rotar, Paul Socol este o producţie care se bazează pe una dintre cele cinci piese de teatru scrise în cadrul programului Drama 5, organizat de Reactor în anul 2019. Aşa cum se prezintă, ca un loc destinat experimentelor creative, teatrul independent, Reactor se concentrează pe dramaturgia contemporană, mizând pe dezvoltarea artistică, dar şi pe ridicarea unor întrebări destinate publicului larg. Textul e disponibil pe LiterNet spre citire / descărcare gratuită aici.