Explorarea memoriei prin dans - After all la Temps d'Images, 2014

Producție a Asociației ColectivA Cluj Napoca, în cadrul Festivalului Temps d'Images (coproducători Zamek Ujazdowski Polonia și Centrul Național al Dansului București), After All este un spectacol realizat de Vava Ștefănescu, despre Vava Ștefănescu, fără Vava Ștefănescu. Să deslușesc. Edificat pe un concept al coregrafei Vava Ștefănescu, After All i-a reunit în echipă pe Adrian Damian, decoruri, Paul Dunca, costume, Irina Stelea, video și dansatoarea Carmen Coțofană. Spectacolul are o construcție de duet, e un dialog creativ între două artiste care au multe în comun, Vava Ștefănescu și Carmen Coțofană, dialog în cursul căruia sunt tratate conceptualizat teme precum corpul ca arhivă, memoria coregrafică, identitate/alteritate, reflectare, proiecție, dublu. În această "conversație" coregrafică, un corp, al lui Carmen Coțofană, performează, celălalt, al Vavei Ștefănescu, e absent fizic, dar e prezent conceptual, evocat prin proiecții video, costume și obiecte scenice. After All e o explorare dezvoltată pe potențialul mnemotehnic al corporalității. Proiecția video devine resursă eficientă de împrospătare a memoriei, de citare a unor creații emblematice pentru fișa de autor a coregrafei (Julieta, Solo on line, O vară fierbinte pe Iza, Uitarea) ieșite din repertoriul  producătorului (Teatrul Național "Lucian Blaga "Cluj Napoca). Poziționate la intersecția genurilor, au fost elaborate, cu excepția lui Solo on line, pe dramaturgii teatrale (semnate de Viski Andras, Mihai Măniuțiu, respectiv George Banu) traduse în coduri coregrafice de creatoarea Vava Ștefănescu și ranforsate cu universuri muzical-sonore. Formă de artă abstractizată, After All traversează frontierele artistice și solicită, ca adresabilitate, registrul cognitiv. Într-o sferă de nișă, dansul contemporan românesc, Vava Ștefănescu a pus multe cărămizi la delimitarea unui perimetru neglijat de politicile și autoritățile culturale, complet opace la demersuri inovatoare. Nu am utilizat întâmplăror cuvântul cărămizi. În prezent, director interimar al Centrul Național al Dansului București, Vava Ștefănescu a utilizat simbolic acest material de zidire ca trofeu acordat acelora care, pe parcursul celor 10 ani aniversați de CNDB, s-au implicat în sprijinirea instituției. Și atunci când finanțarea a scăzut drastic, și atunci când și-au pierdut sediul, ori de câte ori CNDB a avut nevoie de atitudine. Sperând ca autoritățile să înțeleagă că deși, după standardele clasice, dansul contemporan e marginal, privindu-l în comparație cu alte specii ale artelor spectacolului, el a avut în țara noastră cea mai pronunțată dinamică în ultimele decenii și este, alături de noul film, cel mai bun produs cultural de export.

Mulțimea de puncte comune din istoriile profesionale ale celor două coregrafe/dansatoare a condus la After All. Și una și cealaltă au lucrat în teatru. Vava Ștefănescu, mai ales cu Mihai Măniuțiu; Carmen Coțofană, sub numele Carmen Riban. De multe ori, au dansat împreună, exersându-și compatibilitățile artistice și capacitățile performative. Dintr-un punct de vedere, After All, poate fi citit și ca un exercițiu de admirație interpretativă în care Vava Ștefănescu s-a autoportretizat critic, iar Carmen Coțofană a dat curs unei relații creative intermediate, în toată pertinența sa. Pentru Vava Ștefănescu, e o privire din interior. Un spectacol autoreferențial, introspectiv, interogativ. În care "oglinda" e o altă artistă, cu o amprentă coregrafică diferită, care devine dublul Vavei Ștefănescu, însoțind-o în această recapitulare în care vizibilul și invizibilul balansează continuu. Discursul coregrafic chestionează un parcurs individual, iar intervenția lui Carmen Coțofană se tranformă într-o proiecție live a Vavei. La Vava Ștefănescu, vocabularul coregrafic se naște din gânduri filtrate coregrafic în linii frânte, dezarticulare voită, fragilitate, frământare, contraste, valuri de energie, confruntare, uneori dură, cu obstacolele, cu recuzita scenică. Carmen Coțofană  are altă personalitate coregrafică, e mai fermă, cu un contur mai rotunjit al mișcărilor, călătorind cu această notă personală prin universul Vavei Ștefănescu, însușindu-și traseele ei de expresivitate corporală. Vine cu propria abordare, o abordare de tip oglindă/reflectare. Oglinzi sunt în scenă, pe una Carmen Coțofană o acoperă cu cremă, făcând-o opacă, deposedând-o simbolic de funcționalitatea ei, deci de identitate. Umbre, siluete, mișcarea ca ecou al unei imagini prin co-prezență dezvoltă raporturile subtile dintre prezență-absență, în acest discurs coregrafic pluristratificat. Carmen Coțofană îmbracă elemente de vestimentație scenică, mărturii ale unor roluri precedente pe care și le însușește astfel. Un corp trece în alt corp. Și prin diverse medii deschizătoare de noi perspective: imaginea filmată ca probă vizuală a trecutului; variații ale sunetului redate de un microfon legat de piciorul/trunchiul lui Carmen Coțofană traducând în registru sonor traseele de mișcare scenică. Corpul performerei interacționează nu doar cu sursa Vava Ștefănescu, dar și cu elemente concrete (perete, microfon, proiecții video). Nu e vorba despre corp și anti-corp, e mai degrabă o proiectare a corporalității. Carmen Coțofană e tangibilă, Vava Ștefănescu e virtuală, și-a dispersat corpul.

After All e o explorare performativă fragmentată despre cum (ne) citim trecutul. Vava Ștefănescu dezvăluie premisa spectacolului în câteva cuvinte: "Trupul (meu) tinde să fie o arhivă: o arhivă virtuală. Ce faci cu toate lucrurile astea adunate aici? La un moment dat îți vine să te scuturi de ele, dar nu poți să le arunci. O schimbare ar fi binevenită. Se ia un alt corp..." After All!