Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, promoţia 2016, clasa prof. univ. lector Ionuţ Caras
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu De-mentis (texte din piesele Richard II, Richard III, Regele Lear, Hamlet de William Shakespeare şi Shakespeare şi psihiatria dramatică de Alexandru Olaru)
Rareş Tileagă: Cine este Ciprian?
Ciprian Valea: Tânăr entuziast şi foarte bucuros de ceea ce îi e sortit să facă. Sunt încântat că am fost selectat la Gala HOP şi foarte dornic de muncă. Îmi place mult mişcarea şi expresivitatea corporală, de asta vreau să urmez un master în coregrafie.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
C.V.: Înainte de facultate făceam parte dintr-o trupă de teatru amator, la Palatul Copiilor din Bistriţa. Acolo era un soi de familie, unde ideile noastre căpătau viaţă, tot acolo am simţit că teatrul, pe lângă tot ce înseamnă el, oferă imaginaţiei un câmp pe care să o ia razna. După facultate m-am convins că asta e!
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
C.V.: Aş putea să fac o listă lungă de oameni, care aparţin acestui domeniu, de la care am învăţat şi încă învăţ. Dar principalii oameni care mi-au marcat traiectoria, ca actor, şi care îmi vor fi mereu exemplu sunt foştii mei profesori, Ionuţ Caras şi Mara Opriş.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
C.V.: Contează destul de mult. Nu mă gândesc la ei, doar că publicul are energia lui, care uneori e benefică pentru noi, alteori nu... Publicul trebuie să fie mulţumit, dar mai mulţumit trebuie să fiu eu.
R.T.: Crezi în aplauze?
C.V.: Nu. Îmi plac, ce-i drept, dar nu întotdeauna reflectă succesul prestaţiei.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
C.V.: Nu e foarte mare, dar e plină de încercări şi obstacole.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
C.V.: Una foarte mare, mai ales dacă vine din partea unor oameni cu experienţă în domeniu.
R.T.: Ce citeşti?
C.V.: Îmi place ficţiunea speculativă. Combinaţia perfectă între ştiinţă şi metaforă.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
C.V.: Ideile altora.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
C.V.: Să nu stau pe tuşă.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
C.V.: Atunci când ajung pe un vârf de munte şi mă uit în jurul meu, când înot pe sub apă, când sunt supărat sau nemulţumit, când mă joc cu puii de animale.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
C.V.: Să te foloseşti de toate lucrurile din jurul tău pentru a putea evolua, să lucrezi mult, să bagi la cap tot ce se spune, să te autoeduci, iar atunci când ai ocazia să te arăţi, să o faci la maxim.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
C.V.: FELICITĂRI!!!
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
C.V.: Guy Ritchie.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
C.V.: Când ceea ce îmi doresc se întâmplă.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
C.V.: Pe clasa a XII-a mi-am dat seama că repetiţiile cu trupa erau singurul lucru pe care îl făceam involuntar, cu drag şi nu mă stresa deloc. Apoi propoziţia: "Aici nu există nu vreau, nu pot, nu ştiu."
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
C.V.: O oportunitate de a te arăta, de a lucra, de a cunoaşte oameni şi experienţe.