Cătălin Asanache, 24 ani, din Bucureşti
Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, promoţia 2014, clasa prof. conf. dr. habil. Miklós Bács
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu Hamlet (texte din piesa Hamlet de William Shakespeare)
Rareş Tileagă: Cine este Cătălin?
Cătălin Asanache: Aş vrea să pot să vă răspund... Nu ştiu.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
C.A.: Simplu.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
C.A.: Nu pot. Sunt mai multe.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
C.A.: Repetam pentru examen. Shakespeare. Vârful pumnalului aruncat de colegul meu s-a înfipt bine în parchet, printre degetele aproape lipite ale mâinii mele stângi, şi ea, la rândul ei, lipită de podea. Felul în care arma şi-a croit drum prin acel spaţiu, oprindu-se-n scândură, fără să mă rănească, ne-a făcut pe toţi să încremenim de bucuria de a fi, pentru o clipă, martorii unui miracol.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
C.A.: Eu am ales să fac teatru pentru oameni. Jocul meu izvorăşte din iubire şi, de aceea, în ceea ce fac, publicul contează.
R.T.: Crezi în aplauze?
C.A.: Cred.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
C.A.: Este mare - abia am trecut de geamandură.
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
C.A.: Tot.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
C.A.: Nimic.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
C.A.: Are.
R.T.: Ce citeşti?
C.A.: Oameni.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
C.A.: Oamenii.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
C.A.: Mi-e greu să fiu în faţa oamenilor. Nu mă pot urca pe scenă fără ca înainte să petrec câteva ceasuri în singurătate. În ziua spectacolului vorbesc puţin. Încerc să mă gândesc la ce am de făcut. Mi-e teamă să nu întrec măsura, mi-e teamă de consecinţele acţiunilor mele, de mărginirea mea şi de misiunea pe care trebuie să o împlinesc. Mi-e teamă că n-am să reuşesc.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
C.A.: Şi tocmai asta mă face să fiu din ce în ce mai prezent.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
C.A.: Multă muncă.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
C.A.: Da!
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
C.A.: Nu pot. Sunt mai mulţi / multe.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
C.A.: Nu îl înţeleg.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
C.A.: Încă de la început. Am avut onoarea de a lucra cu oameni care şi-au jertfit întreaga existenţă pentru a sluji teatrul. Fiindcă am această experienţă, nu reuşesc să gândesc altfel.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
C.A.: Împreună.