Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2015, clasa prof. univ. dr. Doru Ana
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Grup, cu spectacolul http://error500 (texte de William Shakespeare), regizor Vlad Trifas
Rareş Tileagă: Cine este Bogdan?
Bogdan Florea: Pentru cine? Sunt copil, fiu, frate, verişor, prieten, iubit, fost iubit, unu' care mi-a aprins o ţigară, un geniu, un fraier, un rău, un generos, e tăios, e romantic, e dement, e cuminte... Habar nu am. Bogdan Florea are 24 de ani, 72 kg, 1,80 m. Sunt actor şi sunt disponibil pentru perioada de repetiţii sau de filmare...
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
B.F.: Teatrul e locul în care imposibilul devine posibil. Aşa l-am văzut atunci şi aşa îl văd şi azi.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
B.F.: Tom Cruise.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
B.F.: S-a rupt patul pe scenă, în timpul spectacolului, iar noi trebuia să mai jucăm cu el destul de mult. Aşa că am intrat în scenă şi am improvizat o situaţie timp de 3-4 minute, cât a durat să-l reparăm. Am motivat intrarea, am rezolvat patul împreună cu colegii de scenă, iar totul a decurs conform planului inexistent. Imediat ce am ieşit din scenă am explodat de râs. De bucurie. De extaz. A fost o reală victorie.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
B.F.: Contează sa fie! Am jucat şi la 600 de suflete, şi la şase suflete. Eşti profesionist. Îţi faci treaba. Dar parcă o faci mai bine dacă e şi lume în sală.
R.T.: Crezi în aplauze?
B.F.: Depinde de ce cred eu că am făcut. Da. Nu.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
B.F.: Distanţa nu e foarte mare. Înălţimea, însă... E puţin de urcat.
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
B.F.: Că ai unde să mergi ca să te deconectezi, să te bucuri şi să înveţi.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
B.F.: Că uneori te conectezi mai rău, te enervezi şi pleci mai prost. Dar până la urmă... riscul ăsta apare peste tot.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
B.F.: Mică. Dar mă motivează. Asta e o certitudine. Ştiu că nu pot să împac pe toată lumea şi când merit să fiu ars... merit să fiu ars. Încasez, analizez, procesez, concluzionez şi totul e bine. Mergem mai departe. Ştiu mai multe despre ce cred alţii despre mine. Nu poate fi ceva rău, nu? Iar când e ceva de bine, e şi mai bine.
R.T.: Ce citeşti?
B.F.: Acum, Mizerabilii. O să vedeţi în toamnă de ce.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
B.F.: Filmul.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
B.F.: De banalitate, de clişeu şi de lipsa de inspiraţie.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
B.F.: Prima intrare în scenă, dragostea, 55 km/h pe schiuri, muzica, luna plină, visele...
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
B.F.: Că nu stai foarte bine şi că trebuie să faci un efort mai mare ca să ajungi unde vrei. Sau că gesticulezi mult, gros şi prost.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
B.F.: Îţi place teatrul sau de tine în teatru? Şi, în funcţie de ce răspunde, îl las să trăiască sau nu... Nu chiar... Cred că dacă vrea să facă e suficient. Se face, nu se vorbeşte despre. Încerci? Reuşeşti? Bine. Nu reuşeşti? La anu'... Dar să mergi în faţa şansei tale CA TINE, nu CA ALTCINEVA!
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
B.F.: Sunt atât de mulţi şi în România, şi dincolo de graniţele ţării noastre, şi de teatru şi de film... Dar dacă e ce vreau eu, atunci e Christopher Nolan.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
B.F.: Este un efect temporar.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
B.F.: 7 ani, pe canapea, la TV, în sufragerie, acasă, după ora 22:00. Days of Thunder. Era prima dată când întrebam de numele unui actor... E vorba de Tom Cruise. Şi cred că era prima dată când vedeam treaba asta ca pe o meserie. Nu ştiam exact cu ce se mănâncă, dar ştiam că vreau şi eu să fac ce face el. După care a apărut în diferite ocazii pe ecranul televizorului din sufragerie şi... a fost acelaşi gând de fiecare dată. Vreau să fac şi eu ce face el. Probabil din cauza asta filmele de la 22:00 erau +12.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
B.F.: O întâlnire cu parfum de şanse, cu oameni noi care se află în aceeaşi situaţie ca tine, multă simpatie, empatie, imaginaţie, şi mai vedem în septembrie...
R.T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
B.F.: Am crezut că nu mai am timp şi de individual. Când a fost prea târziu, mi-am dat seama că aveam. Anul viitor.