Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2014, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Grup, cu spectacolul Visul lui Ariel, producţie independentă
Rareş Tileagă: Cine este Tudor?
Tudor Morar: Tata lor. Un ardelean... Bla, bla, bla.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
T.M.: Înainte de facultate vedeam teatrul din geamul bucătăriei (în Cluj locuiesc în centru, vis-à-vis de Teatrul Naţional). Acum, că m-am mutat în Bucureşti, îmi ia vreo 20 de minute până să-l văd. Sunt şi eu glumeţ... Încă din liceu am prins gustul pentru această meserie; consider arta actorului o meserie, nu un hobby. Am terminat liceul cu profil vocaţional "Octavian Stroia", secţia Artă Dramatică, sub îndrumarea doamnei profesoare Melania Ursu în primii doi ani, iar mai apoi a doamnei profesoare Rodica Lăpuşte - profesoare care au avut grijă ca eu să iubesc această meserie şi cărora le rămân pe veci recunoscător. Până să termin cinci ani de studiu, consideram teatrul ca fiind cea mai frumoasă formă de expresie. Le îmbină pe toate - poezie, expresivitate corporală, muzică, lumini - pentru a transmite un mesaj (sau nu). O meserie invincibilă, mereu proaspătă, satisfăcătoare şi nobilă. După aceşti ani de studiu, părerea mi-a rămas neschimbată, însă i-am mai descoperit un atribut: teatrul e dur. Pe cât este de frumos, estetic şi armonios, pe atât este de dur şi de nemilos. Am învăţat că teatrul, mai presus de toate, înseamnă rigoare şi disciplină. Matematică. E un tărâm în care nu există loc pentru jumătăţi de măsură. Dacă nu-i acorzi respectul şi importanţa cuvenite, vor exista consecinţe.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
T.M.: Victor Borge. Prinţul clovn al Danemarcei. Actor, comediant, pianist. L-am descoperit după ce am început să studiez pianul.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
T.M.: Odată, cineva m-a rugat să-l împrumut.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
T.M.: Fie că e un om în sală, fie că sunt 100, fie că sunt 1.000, am să investesc aceeaşi energie de fiecare dată când voi urca pe scenă. Încerc să nu mă gândesc prea mult la "cine" e în sală, pentru că există o mare probabilitate să mă încarc cu emoţii care pot fi distructive.
R.T.: Crezi în aplauze?
T.M.: Cred. Cred că e cea mai bună recompensă pe care o poţi primi în urma unei reprezentaţii sincere. De asemenea, oamenii au fost instruiţi să aplaude indiferent de produsul la care au fost martori. Nu ştiu să existe reprezentaţii care să se sfârşească fără aplauze. Le vei primi chiar dacă a fost jalnic. Iar tu vei şti când e jalnic. Şi vei primi aplauzele. Şi ştii ce gust vor avea. Aşa că ai grijă să fie bine!
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
T.M.: Principala sursă a suferinţei umane este discrepanţa dintre eul real şi eul ideal, dintre cine eşti şi cine ţi-ai dori să fii. Mă bucur de tot ceea ce pot face astăzi şi încerc să tratez lucrurile cu profesionalism fără a mă gândi prea mult "unde să ajung". Cred că aşa ajungi cel mai departe - orice ar însemna "departe".
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
T.M.: Valul noii generaţii şi seniorii care ne inspiră. Şi Grigore Vasiliu Birlic.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
T.M.: Faptul că nu se prea lasă ajutat.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
T.M.: Feedback-ul nu poate decât să îţi ducă produsul mai departe. Fie că e pozitiv, fie că e negativ. Dacă relaţia artist - critic e una sinceră, amândoi câştigă.
R.T.: Ce citeşti?
T.M.: În ultima perioadă am citit - pentru lucrarea mea de disertaţie Muzica în teatru şi teatrul în muzică - Adolphe Appia, Aristotel, Antonin Artaud, Gordon Craig, Richard Wagner, etc. Îmi place teatrul şi nuvelele lui Samuel Beckett şi Edgar Allan Poe.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
T.M.: Muzica.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
T.M.: De un partener care nu cunoaşte generozitatea.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
T.M.: Muzica, teama, munca, succesul, râsul, înălţimea, oamenii.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
T.M.: Să ştii că nu îţi este locul undeva, dar cu toate astea să vrei să fii acolo. Mulţi dau din coate fără ca măcar să ştie încotro dau din coate. Nu trebuie să dai din coate. E imposibil să nu se întâmple ceva bun dacă eşti sincer, în primul rând, cu tine.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
T.M.: Multă baftă!
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
T.M.: Alexandru Dabija / Yuri Kordonsky.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
T.M.: Activitate permanentă în profesie şi echilibru în viaţa personală înseamnă succes pentru mine.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
T.M.: Am început să mă gândesc serios la teatru când mi-am dat seama că pot să fac asta şi că vreau să trăiesc din asta. Mai exact, de prin liceu.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
T.M.: Oportunitatea de a-mi cunoaşte o parte din generaţie şi privilegiul de a-mi spune povestea.
R.T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
T.M.: La început (6/7 iulie 2016) vroiam să mă pregătesc pentru secţiunea Individual. M-am înscris la preselecţie cu un moment intitulat Trichard. Mai apoi, împreună cu Marian Olteanu şi Florin Crăciun, am hotărât să pregătim un moment pentru secţiunea de grup. Cum în fiecare zi ne întâlneam de la orele 11:00 / 12:00, pentru repetiţii, şi munceam până în jurul orei 20:00, mi-a rămas prea puţin timp pentru a investi şi în exerciţiul la care mă gândisem iniţial. Am hotărât că e mai profesionist şi mai corect să nu alerg după doi iepuri şi să mă concentrez asupra unuia singur.