Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, promoţia 2016, clasa lector univ. drd. Ionuţ Caras
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu Unchiu' Richard, (texte din piesa Richard al III-lea, de William Shakespeare)
Rareş Tileagă: Cine este Eduard?
Eduard Trifa: Eduard este un tip din Arad, care a terminat Actoria la Cluj şi care se zbate cu problemele actorilor proaspăt ieşiţi pe piaţă... De asemenea, are un câine foarte frumos.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
E.T.: Ca o artă în care fără muncă, simţ şi determinare nu ai cum să excelezi. Acum îl văd la fel, doar mai aplicat.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
E.T.: Fără să fiu subiectiv în alegerea făcută, dintre toate persoanele care îmi vin în cap acum, îl voi menţiona pe Ionuţ Caras, care mi-a fost şi profesor în cei trei ani de facultate.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
E.T.: Cu o seară înainte de o repetiţie filmată, era Halloween-ul. Nu aveam nimic la dispoziţie pentru o costumaţie decentă, în afară de un tub de spray roşu (vopsea de pereţi)... O bere, un tub de spray mai încolo... Am ajuns a doua zi la repetiţii încă plin de vopsea roşie, pe gât şi mâini.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
E.T.: Singurii oameni care contează în momentul în care joc sunt colegii mei, care sunt alături de mine pe scenă.
R.T.: Crezi în aplauze?
E.T.: Nu cred în aplauze, mă bucur doar de satisfacţia pe care mi-o dau.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
E.T.: Singura distanţă care contează este cea geografică, în rest fac ce mi-am propus. Dar fără glumă acum, este doar o problemă de a ajunge şi pe la case mai mari. Între timp voi continua să fac ce consider eu că pot să fac mai bine - să joc.
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
E.T.: Că înţelege publicul ce limbă vorbesc.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
E.T.: Mulţi care au talent şi merită să fie pe scena mare se pierd în mulţimea de actori, ce ies în fiecare an de pe băncile facultăţii.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
E.T.: Ştiu foarte bine şi frumos cum să tac, să zâmbesc drăguţ şi să dau din cap. În rest, din ce spun ei, iau doar ce consider că mă ajută în ceea ce joc. Cu alte cuvinte, cred mult în critica de tip constructiv.
R.T.: Ce citeşti?
E.T.: Ultima carte a fost Damned, de Chuck Palahniuk.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
E.T.: Să trăiesc, să văd, să simt, să aud, orice mă ajută să-mi îmbogăţesc bagajul emoţional şi mă ajută să mă bucur de viaţă.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
E.T.: De ace, aşchii, orice poate înţepa în tălpi, când joc desculţ pe scenă... În rest, doar de eşec.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
E.T.: Să văd fericire în jurul meu, să văd multă furie în jurul meu, o vreme plăcută şi un loc liniştit şi tăcut, de unde să poţi să te bucuri de ea şi încă câteva lucruri un pic mai indecente.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
E.T.: Să dai copacii la o parte, să scapi de umbră.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
E.T.: Să fie foarte sigur că vrea să facă asta.
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
E.T.: Da.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
E.T.: Ca un miez dulce de nucă... După ce ai forat în cimentul în care s-a afundat şi îi spargi coaja dură.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
E.T.: În primul an, când am primit orarul de pe primul semestru.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
E.T.: O oportunitate de a-mi cunoaşte colegii din celelalte oraşe şi de a lucra cu profesionişti.