Csaba Székely este unul dintre autorii tineri care continuă să fascineze prin textele sale. A fost premiat atât în România, cât şi în Ungaria, a obţinut premiul Premiul Imison din partea Societăţii Autorilor din Marea Britanie pentru piesa Do You Like Banana, Comrades?, text care a câştigat concursul BBC pentru cea mai bună piesă europeană, apoi a fost jucat şi produs de Radio BBC 4 în 2011.
Mici obsesii teritorial-culturale pe fond muzical naţionalist
"Un spectacol la care am râs cu lacrimi" a fost descrierea făcută de unul dintre spectatorii care au asistat la MaRó, "Aşa ar trebui să fie teatrul din ziua de azi, contemporan cu noi şi problemele noastre. Ar trebui să ştie când să le ia peste picior" a mai adăugat acelaşi spectator. Piesa de teatru e jucată atât în limba română, cât şi în limba maghiară, iar timp de o oră şi patruzeci de minute, puţine sunt momentele în care reuşeşti să îţi stăpâneşti râsul. Construit după modelul povestirii în ramă, spectacolul debutează cu o animaţie care redă o discuţie între doi maghiari ajunşi în Purgatoriu în urma unor mici incidente avute cu un român. Aşteptarea este cea care îi determină pe cei doi să povestească cele zece scene care compun spectacolul.
MaRó aduce în faţa publicului scene din viaţa de zi cu zi, scene de la medic, de la magazin, de pe stradă sau chiar din familie, ducând totul la extrem pentru a putea pune accentul pe ridicol, făcând uz de umor în cea mai fină formă: auto-ironia. Comunitatea româno-maghiară este nevoită să împartă acelaşi spaţiu de locuit geografic, însă nici una dintre cele două părţi nu arată nici cea mai mică formă de toleranţă pentru cultura şi istoria celeilalte. Realismul situaţiilor surprinde spectatorul, fără a trezi însă, sentimente de vinovăţie, dorinţa autorului fiind doar aceea de a-l apropia cât mai mult pe cel din sală de o situaţie conflictuală între cele două etnii. Decorul este unul simplu, un cub de lemn care este pe rând mutat de către actori, pentru a stabili clar delimitarea dintre cele două tabere, scaunele ale căror spătare sunt portrete traforate - ale lui Constantin Brâncoveanu, Ion Luca Caragiale şi Ştefan cel Mare pentru tabăra românilor, respectiv Kossuth Lajos, Petöfi Sandor şi Mátiás Király - Matei Corvin pentru cei din tabăra maghiară - şi steagurile ţărilor care sunt ancorate pe scenă pentru a fi mai apoi fluturate pe fondul muzical al lui Doamne ocroteşte-i pe români sau Avram Iancu suntem toţi.
MaRó vorbeşte cu ironie despre micile obsesii naţionaliste, despre ura de aproape atunci când nu îi înţelegem limba sau cultura sau despre reacţia de autoapărare care apare atunci când extremismul este surprins prin intermediul comicului de limbaj şi situaţie. Parodierea naţionalismului are loc încă de la intrarea actorilor în scenă, actori pe ale căror tricouri se poate desluşi în ambele limbi, veche obsesie teritorială: Ardealul e al nostru şi această mentalitate bolnavă de asimilare teritorială este la fel de amuzantă în momentul în care actorii salută publicul înainte de a părăsi scena.
O alegere mai mult decât inspirată pentru prima zi a FEST FDR, 2016
Cel de-al doilea spectacol care a putut fi urmărit de timişoreni în prima zi a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, 2016, a obţinut Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie, Premiul pentru interpretare masculină (Botond Farkas Benedek, Csaba Ciugulitu, Ştefan Mura şi István Nagy) şi cel pentru interpretare feminină (Raisa Ané, Fodor Piroska şi Hajdu Imelda) în cadrul Festivalului Comediei Româneşti FestCo 2016. MaRó continuă în acelaşi registru plin de umor pentru care textele lui Csaba Székely sunt deja cunoscute. Urmăreşte linia dialogului intercultural dintre cele două etnii: cea română şi cea maghiară şi evenimentele la limita absurdului care au loc între aceste două comunităţi.
Regia îi aparţine lui Andi Gherghe, care reuşeşte să arate cu degetul ridicolul din naţionalismul sinistru care scoate nasul din când în când în comunităţile româno-maghiare. Unul dintre personaje afirmă: "...interesele economice comune creează comunităţi puternice. Chiar dacă aceste comunităţi sunt mixte...", cam asta vrea să ne arate MaRó, modul în care convieţuirea este posibilă, utilizând umorul şi făcând apel la absurd pentru că fiecare scenă este împinsă la extrem pentru a ajunge la un consens privind identitatea fiecăruia: maghiar, român sau jumătate maghiar şi jumătate român. Andi Gherghe a mai regizat: România 21 (2012) şi Bucharest Calling (2013), ambele pentru Studio Yorick din Târgul-Mureş.
MaRó de Csaba Székely; Regia: Andi Gherghe; Scenografia: Irina Chirilă; Light Design: Claudiu Stan, Richard Stan şi Cristian Şimon. Costume: Ioana Grama şi Corina Zăbavă. Din distribuţie fac parte: Raisa Ané, Botond Farkas Benedek, Csaba Ciugulitu, Piroska Fodor, Imelda Hajdu / Keresztes Agnes, Ştefan Mur, István Nagy.