10% dintre mamele care nasc anual în România sunt minore. Dintre aceste 22.000 de adolescente care devin mame anual, Foreplay pune în scenă poveştile a trei: Irina are mama plecată în Italia - toată gospodăria a rămas în grija ei; Miruna merge la cel mai bun liceu din oraş dar deşi are ambii părinţi acasă, comunică prea puţin cu ei; Carmen a fost măritată de părinţii ei la vârsta de 12 ani.
Spectacolul explorează condiţia vulnerabilă a acestor tinere într-o societate care, pe de o parte, idealizează maternitatea, iar pe de altă parte, blamează mamele sub 18 ani. Foreplay vorbeşte despre standarde duble, despre falşi-vinovaţi, despre cum devine o adolescentă părinte, în modul fast-forward.
Eram într-o perioadă în care viaţa mea se învârtea între şcoală şi film. Eram convinsă că vreau să fac film şi că doar asta pot să fac. La şcoală eram obişnuită cu expresia "Împinge! Ce-i cu plămânii ăştia de rândunică?!", aşa că pentru mine ideea că voi face teatru in viitorul apropiat s-a dus foarte repede. Eram la o filmare, când Ozana Nicolau a venit pe platou pentru a mă cunoaşte. Mi-a explicat că spectacolul pe care urmează să-l facă are un subiect sensibil, mi-a dat o parte din scenariu şi ne-am revăzut după câteva zile. Ea urma să regizeze primul ei spectacol de teatru, eu să joc în primul, aşa că ne-am simţit fricile una alteia de la început. I-am cunoscut după aceea pe Viorel Cojanu, Mihaela Rădescu şi Ioana Anton la Centrul de Teatru Educaţional Replika unde am şi început repetiţiile. Scenariul nu era gata, aşa că Ozana ne-a lăsat să discutăm cât mai mult şi să ne documentăm.
Ne-a trimis interviuri cu adolescente care urmau să aibă un copil, eu am început să-mi întreb colegii dacă ştiu astfel de cazuri, doar că oricâte lucruri aş fi făcut, tot la mine am ajuns. Şi cumva am încercat să mă axez foarte mult pe mamă, pe mine în spectacol şi de fapt pe fetele care trec prin asta şi să mă întreb până la urmă de ce copilul nu apare în viaţa lor ca o binecuvântare, aşa cum apare la o femeie de 25-30 de ani şi mi-am dat seama că factorii sunt externi şi că oamenii din afară critică foarte mult astfel de Familii. De multe ori, fetele primesc sprijin din partea familiei, de la parteneri, doar că oamenii din exterior, cei care nu trec prin asta, mi se pare că şi-au însuşit problema şi critică foarte mult.
Un alt factor extern e şcoala. Fetele nu sunt privilegiate, nu sunt acceptate în colectivul clasei, iar profesorii şi directorii par să aibă o problemă cu asta. În viziunea adulţilor ele reprezintă clar un "exemplu prost". Ozana a abordat spectacolul dintr-un alt punct de vedere: Cum ar fi putut fi evitate aceste situaţii? Foarte puţine adolescente îşi planifică un copil cu partenerii. Evident că după ce sarcina apare şi creşte, iar mama decide să păstreze copilul, acesta e o bucurie, doar că multe fete se întreabă "Ce ar fi putut să facă ca să nu se fi întâmplat aşa". Am ajuns la concluzia că în familie, sexul e încă un subiect tabu, iar în şcoli, educaţia sexuală nu există din păcate.
Eu eram în clasa a 8-a când au venit nişte oameni care trebuiau să ne predea educaţie sexuală, dar ne-au aruncat, în schimb, câteva prezervative pe bănci. Îmi dau seama că până şi părinţii mei care, de altfel, sunt tineri şi cool au avut o mare reţinere de a vorbi despre sex cu mine, deci...
Şi ca să experimentez toţi factorii externi de care vorbeam mai sus, am luat burtica din recuzita spectacolului şi am purtat-o pe sub haine o săptămână. Cred că ăsta a fost cel mai dureros şi sincer experiment pe care eu l-am făcut vreodată. Oamenii se holbau la mine pe stradă, îmi făceau poze şi se opreau să vorbească cu mine. Am putut să o port peste tot, însă, când am trecut de poarta şcolii, m-a luat o ruşine pe care nu o pot explica şi n-am putut să merg mai departe.
Cred că Foreplay a prins viaţă în timp, cu ajutorul tuturor, cred că i-a luat o perioadă să crească, dar am avut răbdare cu el. În timpul spectacolului noi vorbim cu spectatorii, avem câteva rupturi la realitate şi ieşim total din concept tocmai pentru a le afla opinia. La început mi s-a părut cel mai greu lucru din spectacol, îmi era ruşine şi teamă să nu-l rănesc pe omul din faţa mea pentru că nu ştiam ce poveste are acasă. Nu înţelegeam de ce un om ne-ar împărtăşi lucruri din viaţa lui personală, dar oamenii sunt destul de deschişi şi tot ei m-au ajutat să trec peste teama mea. Foreplay e un spectacol care vizează tineretul şi adolescenţii, dar nu numai.
Dacă nu aş fi jucat în el, sunt sigură că aş fi luat-o pe mama de mână şi am fi venit împreună. Şi mai cred că oamenii care vin la acest spectacol sunt foarte curajoşi şi le mulţumim pentru asta. Acum echipei noastre i s-a alăturat Teo Dincă, pe dublu rol cu Ioana Anastasia Anton, şi ii urez şi pe această cale bun venit!
Spectacolul Foreplay se joacă joi, 30 august 2018, la ora 20:30, la Sala Studio a ARCUB - Gabroveni în cadrul Undercloud, 2018. Programul complet al festivalului îl găsiţi aici.