Corupţia este prezentată ca un dat firesc al lucrurilor, răspândită la toate nivelurile sociale, în toate domeniile. Însă, medicul Romeo Aldea îşi depăşeşte cu greu puternicul caracter moral pentru a-şi ajuta fiica. Faptul este condamnat de soţie şi de beneficiară, la care se adaugă şi extinderea unui dosar penal pe numele său. O citire auto-colonială ne traduce întreaga situaţie ca fiind imposibilă accederea la vestul civilizat prin injusteţe, ci doar prin merit, iar, dacă nu te-ai născut în occident, eşti predestinat să-i rămâi afară. Astfel, Bacalaureat prezintă simptomatic corupţia, fără a oferi un tratament clar, până şi procurorii fiind deschişi la înţelegeri, pentru că şi ei sunt "oameni".
Întregul film stă sub semnul hazardului şi al fatalităţii. Până în momentul agresării Elizei, familia Aldea era o enclavă a vestului colonizator într-un spaţiu ostil. Ei au suferit mult pentru a-şi trimite fata la studii în străinătate. Odată cu atacul asupra fetei, tatăl acceptă compromisul moral de a se implica injust în notarea Elizei la bacalaureat. Astfel, deşi plecarea în strainătate părea de neratat, condiţia de marginală îşi face simţită prezenţa.
Mungiu continuă în a face filme post-coloniale, însă de această dată nu mai excelează în a crea o lume veridică. Acţiunile declanşate sunt ca o aglomerare de angoase ce parcă trebuiau să apară, dar se lăsau aşteptate. Astfel, protagonistului i se dă viaţa peste cap, fără a mai fi o cale de întoarcere. Însă, toată această aglomerare pare nefirească: parcă i se întâmplă prea multe lui Romeo. Apar piste false pe parcursul filmului, din care o parte rămân nerezolvate. Alte piste nici măcar nu au funcţia de a duce mai departe acţiunea în vreun fel. Ar putea fi vorba de realism, sau nonconformism în raport cu filmul comercial, însă cred ca e vorba de inexactităţi. Personajele sunt trasate cu tuşe groase, în tipologii ce le reduc la rolul de a duce acţiunea mai departe, fără a avea o personalitate, ci doar o funcţie şi un statut social. Singurele personaje conturate suficient pentru a oferi iluzia de realism sunt Romeo şi Eliza, care suferă schimbări majore şi ireversibile de personalitate: Romeo - de la un medic incoruptibil, la anchetat şi pătat moral; Eliza - de la o copilă a cărei viaţă este dictată de tată, la un om matur şi independent.
Bacalaureat este un film al maturităţii, nu numai pentru Eliza, ci şi pentru tatăl ei, care este forţat să-şi depăşească vechea viaţă dominată de speranţa schimbării şi a emigrării. Romeo este, la nivel simbolic, estul, care de la căderea comunismului a tot sperat la o realiniere cu occidentul civilizator, însă, căruia îi este oferit doar un loc la periferie, fără şansa reabilitării. Cristian Mungiu realizează un film prin prisma privitorului occidental asupra unui est oriental, exotic şi sălbatic. Mungiu fetişizează o lume fără a-i oferi drept de apel.