Cândva, prin februarie 2017, pe drumul spre miting, am citit că TVR va difuza filmul în acea seară şi m-am bucurat. Apoi m-am gândit că poate, în iureşul acelor zile, nu o să aibă nimeni dispoziţia de a privi oleacă viaţă şi prin alţi ochi decât prin cei cu ale căror dioptrii ne-am obişnuit.
La Gopo 2017, i-am ţinut pumnii, dar a rămas doar cu nominalizarea la cel bun documentar al anului anterior. La UCIN 2017, însă, Şerban Georgescu a urcat pe scenă învingătorilor. Pe final de aprilie 2017, DoR a organizat o proiecţie la Elvira Popescu, urmată de o discuţie pe tema agriculturii şi satului româneşti. Iar pe 4 mai 2017, de la ora 18,00, filmul va putea fi văzut din nou la Elvira Popescu.
Google Maps vorbeşte de 39,9 kilometri între Piaţa Victoriei şi Lunguleţu, comuna dâmboviţeană în care Georgescu a petrecut un an de zile pentru a înţelege cum se face că în pieţele bucureştene varza şi cartofii se pot cumpără cu tonele fără vreun efort financiar deosebit. Lunguleţu, satul acela a cărui şosea principală e străjuită de munţi de legume pe care localnicii le muncesc din greu şi apoi le vând, cel mai adesea, în pierdere. Lunguleţu, satul acela muntenesc atipic, în care terenurile agricole sunt (ultra)-cultivate şi în care oamenii se ocupă de agricultură cu o pasiune străină de vecinii lor de judeţ ori de regiune. Încercaţi o excursie cu maşina prin restul de Dâmboviţa ori prin Prahova ori Argeş şi veţi descoperi puzderia de pârloage care vorbeşte de dezinteresul localnicilor pentru zisa activitate.
Şerban Georgescu a încercat să afle ce îi mână în luptă pe aceşti oameni. Nu s-a limitat la a le pune întrebări ori la a-i filma dintr-un colţ de tarla, ci a luat în arendă o bucăţică de pământ şi s-a apucat de treabă, cot la cot cu ei. A urmat toate etapele, de la însămânţare la vânzarea produsului final. A investit, a muncit, a pierdut.
A filmat totul, apoi a montat. O comedie, un film de aventuri, o dramă socială, un mediu-metraj alert, cu accente absurde, nuanţe de disperare, puseuri de speranţă. Un film din perspectiva necunoscuţilor de lângă noi.
39.,9 kilometri înseamnă aproape distanţa de parcurs de-a lungul unui maraton, activitatea aceea din ce în ce mai populară în rândul oamenilor care am umplut Piaţa Victoriei în februarie 2017. Când îl alergăm, ne învârtim în cerc, prin urbe. Georgescu şi echipa lui au ales să meargă în linie dreaptă şi au depăşit porţile albastre ale oraşului. Au dat de o altă lume şi au încercat un exerciţiu de empatie. La finele lui, au pus pe peliculă o bucată de adevăr la fel de valoroasă ca solidaritatea ce plutea în aerul nopţilor #Rezist.