iunie 2017
Festivalul TIFF 2017
Începând de astăzi, 2 iunie 2017, am ajuns la cea de-a şaisprezecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Aşa cum ne-au obişnuit până acum, organizatorii au pregătit o gamă variată de filme, spectacole, concerte, proiecte, workshop-uri şi momente de neuitat alături de actorii, regizorii şi oamenii de cultură, prezenţi. De la o ediţie la alta, asistăm la o dezvoltare accelerată şi considerabilă a Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Totuşi, TIFF-ul, precum e cazul altor acte de cultură care au plecat de la ideea de a promova arta, începe să fie muşcat de omniprezentul fenomen al industriei culturii. De la un an la altul, Festivalul, ca fenomen de cultură, începe să pălească şi se îndreaptă înspre pragmatismul rece al industriei culturii. Ceea ce, pe de o parte, este un mecanism cât se poate de firesc, dacă alegem să ne situăm în paradigma progresului secolului XXI. Deşi cu această remarcă tind să mă situez oarecum de partea filosofiei lui Theodor Adorno, Jean Baudrillard sau de aceea lui Umberto Eco cu paradigma - "apocalipticilor şi a integraţilor" - scopul nu este acela de a critica o treabă bine făcută, aşa cum este TIFF-ul, ci acela de a evoca o nostalgie a pulsului pur, pe care acest Festival l-a avut la începuturile sale. Acea adicţie şi adrenalină, care indiferent ce ai face îţi rămâne în sânge odată ce ai prins gustul Festivalului, dar care e înghiţită de o serie de schimbări care apar la nivel axiologic în ceea ce priveşte, la nivel global, actul cultural. Astfel, această paradigmă a "apocalipticului" pe care o invoc nu se referă la calitatea filmelor, ci la atmosferă, care devine una industrializată.

Dincolo de aceste remarci nostalgice, voi face o scurtă prezentare a celor mai interesante fapte legate de TIFF 2017. Armand Assante, Derek Jacobi şi Clotilde Courau vor fi printre invitaţii speciali ai acestei ediţii, iar Alain Delon va primi Premiul pentru întreaga carieră. Anul acesta avem peste 200 de filme, din 53 de ţări, distribuite în 23 de secţiuni. Într-adevăr vorbim despre zece zile intensive de cultură de calitate. InfiniTIFF, un spaţiu al viitorului susţinut de Samsung Electronics România, este un spaţiu al inovaţiei şi experimentelor, unde cinefilii pot avea parte de experienţe VR. Film Food este o altă tradiţie TIFF, unde pe lângă filmele cu poveşti gastronomice, invitaţi vor fi chefii Cătălin Scărlătescu, Florin Dumitrescu şi Sorin Bontea. The Pitch concursul dedicat tinerilor cineaşti, continuă şi în 2017 cu un premiu de 5.000 de euro, care se va acorda celei mai bune idei de scurtmetraj. La acestea se adaugă şi o serie de Cine-Concerte, precum animaţia Lotte, Mon Amour, pe muzica originală de Christine Ott sau The General (filmul mut al lui Buster Keaton), pe muzica originală a trio-ului francez Diallele. Alături de Concertul muzicianului şi compozitorului Jozef Van Wissem şi Concertul folk al britanicului Charlie Cunningham.

În ceea ce priveşte filmele, încep prin a recomanda comedia din deschiderea TIFF 2017 Regele Belgiei / King of the Belgians, un film în regia lui Peter Brosens & Jessica Woodworth, câştigător al Premiului KNF - Rotterdam 2017. Pentru cei care au văzut filmul Stockholm, în regia lui Rodrigo Sorogoyen, (câştigătorul Trofeului Transilvania la cea de-a 13-a ediţie TIFF) probabil că nu mai este nevoie să recomand thriller-ul din închiderea Festivalului - Dumnezeu să ne ierte / Que Dios Nos Perdone.

Din categoria Competiţie sugerez în special drama Tărâmul binecuvântat / God's Own Country - în regia lui Francis Lee, câştigător al Premiului pentru Cea mai bună regie - Sundance 2017, avându-l în rol secundar pe actorul român Alec Secăreanu - un film despre sex, prietenie şi prejudecăţi. Un alt film interesant mi se pare Vremea crizantemelor / Chas Khrizantem, o dramă existenţială în regia lui Dmytro Moiseiev. Familia mea perfectă / Chemi Bedinieri Ojachi, o coproducţie Georgia, Germania, Franţa, în regia lui Nana Ekvtimishvili & Simon Gross, câştigător al Premiului pentru Cel mai bun regizor - Sofia 2017, este un film despre legături de familie, iubiri erodate, decizii neaşteptate, suferinţă, iertare şi prejudecăţi. Filmul Piatră pe inimă / Hjartasteinn, în regia lui Gudmundur Arnar Gudmundsson, câştigător al Premiilor Queer Lion - Veneţia 2016; Premiul special al juriului - Salonic 2016 - este un film despre trăirile, experimentările, suferinţele şi sentimentele aflate la graniţa dintre adolescenţă şi maturizare, conflicte şi provocări.

La Zilele Filmului Românesc, putem revedea filmul lui - Călin Peter Netzer, Ana, Mon Amour (câştigător al premiului Ursul de Argint pentru Contribuţie artistică deosebită - Berlin 2017) o dramă deosebită despre iubire, sacrificii şi altruism - precum şi filmul lui Radu Jude, Inimi cicatrizate (o dramă adaptată după romanul lui Max Blecher, pe care Radu Jude il duce într-o zonă a sensibilului, a sublimului agonie-extaz şi al satirizării/sfidării morţii) câştigător al Premiului special al juriului - Locarno 2016, cel mai bun regizor - Mar del Plata 2016. Interesant de văzut şi ultimul film al lui Radu Jude, Ţara moartă, un documentar-eseu, ca un puzzle, sau un joc de limbaj al problemei Holocaustului şi a antisemitismului din România. Nici filmul Vânătoare al Alexandrei Bâlteanu nu ar trebui ocolit, acesta fiind premiat pentru Cel mai bun regizor - Saarbrücken 2016, subiectul abordat fiind problema delicată a prostituţiei din România.

La secţiunea Piaţa Unirii, recomand cu nostalgie, filmul lui David Lynch, Twin Peaks: Ultimele 7 zile din viata Laurei Palmer / Twin Peaks: Fire Walk With Me, un prolog al serialului neo-noir Twin Peaks, din anii 1990, pus în scenă în aceeaşi paradigmă thriller a dedublărilor mentale cu accente schizofrenice, a crimelor şi a investigaţiilor obscure, a iubirilor bolnave şi a misterului. Iar Radu Mihăileanu, aduce la TIFF noul său film Povestea iubirii / The History of Love, o poveste care spune multe despre iubire, război şi antisemitism, bazat pe bestseller-ul lui Nicole Krauss.

La secţiunea Supernova, Ultima Familie / Ostatnia Rodzina - în regia lui Jan P. Matuszyński, şi câştigătoare a Premiilor pentru Cel mai bun actor (Andrzej Seweryn) - Locarno 2016; Premiul special al juriului - Sofia 2017 - este un film colorat, despre artă avangardistă, iubire, neînţelegeri şi sacrificii, construit ca un puzzle de familie în care găsim multe pisese lipsă şi la fel de multe piese în plus, care distorsionează portretrul ideal al conceptului de familie. Pe aceeaşi linie a problemelor şi a poveştilor de familie nefericite, recomand drama, în regia lui Bojan Vuletić, Recviem pentru doamna J. / Rekvijem za Gospodju J., un film aspru despre priorităţi cotidiene şi sacrificii sufleteşti (câştigător al Premiului FIPRESCI - Sofia 2017). Sânge de Lapon / Sámi Blood - în regia lui Amanda Kernell, câştigător al Premiului Fedeora pentru Cel mai bun regizor debutant, Label Europa Cinemas - Veneţia 2016 - este un alt film cu un puternic impact emoţional, despre rasism, marginalizare, umilinţe şi o tânără care încearcă să scape din acest cerc vicios.

La secţiunea Fără Limită, recomand filmul lui Dome Karukoski, Tom of Finland - câştigător al Premiului FIPRESCI - Goteborg 2017 - o poveste despre viaţa lui Touko Valio Laaksonen, unul dintre cei mai influenţă artişti ai culturii gay, ai secolului XX, care a devenit celebru cu lucrarea 'Tom of Finland'. Filmul Hristo, în regia lui Grigor Lefterov & Todor Matsanov, este un film dur, despre ce înseamnă normalitatea într-o existenţă plină de lipsuri şi violenţă (film câştigător al Premiului pentru Cel mai bun film de debut - Golden Rose 2016).

Din secţiunea Focus Slovenia, recomand Infernul / Inferno - în regia lui Vinko Möderndorfer, câştigătoare a Premiului Rola de Aur pentru Cel mai bun regizor - Tiburon 2015 - un film despre criză economică, Globalizare şi mizeria vieţii de zi cu zi, într-o societate consumeristă.

Din secţiunea Focus Austria interesant este lungmetrajul Naspa / Urod - în regia lui Juri Rechinsky, câştigător al Premiului pentru Cea mai bună imagine - Diagonale 2017 - un film colaj despre probleme existenţiale şi frământările ei.

La secţiunea Ziua Maghiară, Despre trup şi suflet / Testrol es Lelekrol - filmul în regia lui Ildiko Enyedi, câştigător al Premiului Ursul de Aur, Premiul FIPRESCI (competiţie) - Berlin 2017 - spune o poveste despre descoperirea de sine, despre complexitatea structurii umane, despre fantezii şi coincidenţe.

La secţiunea Ziua HBO, recomand filmul documentar al lui Andrei Dăscălescu, Planeta Petrila.

Descarcă broşura TIFF 2017 aici..



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus