Thriller-ul în format puzzle conceput de Piersic Jr.are stângăcii evidente - Fix Alert

Filmul Fix Alert, al lui Florin Piersic Jr, este un proiect lucrat în regim independent, fără vreun sprijin din partea CNC-ului. Costurile s-au ridicat, până la etapa montajului, la 2.000 de euro. Filmul este compus din foarte multe secvenţe ce iniţial par a nu avea vreo legătură solidă între ele. Ele nu sunt prezentate în ordinea lor firească, cronologică ci aleatoriu. Spre final, în ultimele cinci minute începe să se contureze modul în care piesele de puzzle trebuiesc aşezate.

Pentru primul lui lung-metraj, ce a fost prezentat în avanpremieră acum câteva luni la Festivalul internaţional de film B-Est, Piersic Jr. a mizat în întregime pe o imagine alb-negru şi o abordare clasică ca manieră de filmare. Cadrele sunt în majoritate statice sau oricum limitate pe o suprafaţă de câţiva metri iar unghiurile se repetă de multe ori obsesiv-până când ţi se întipăresc definitiv în memorie. Multe scene ar putea figura cu uşurinţă într-o expoziţie de fotografii, alcătuită predominant din portrete sugestive, surprinse într-o manieră artistică admirabilă. Pelicula nu are fragmente de travelling iar camera a fost ascunsă în cele mai neobişnuite locuri (cuptor cu microunde) pentru a surprinde cât mai exact trăsăturile şi expresia actorilor.

Creaţia lui Piersic Jr. poate fi considerată de unii inovativă, dar acest lucru e valabil doar pentru industria cinematografică din România. Memento a lui Nolan sau Ireverssible a lui Gaspar au un concept asemănător şi se simte puţin şi influenţa lui Jim Jarmush cu Dead man sau cea a icon-urilor contemporane-Tarantino şi Ritchie. De multe ori am avut senzaţia că urmăresc un videoclip în variantă extinsă, "cool" dar totuşi comercial.

Distribuţia are în componenţă, pe lângă membrii familiei Piersic (Florin Piersic, Tatiana Iekel, Florin Piersic Jr.), câteva nume cu rezonanţă: Dorina Chiriac, Monica Davidescu, Doru Ana. Din păcate exceptând-o pe Dorina Chiriac, aproape toţi ceilalţi actori nu au mai jucat în filme ci în general în teatru. Şi asta se simte inevitabil în felul în care rosteşti replicile sau te uiţi la cameră şi relaţionezi cu ea. Cu toate acestea, ideea de bază de la Fix alert - un thriller psihologic cu intrigă poliţistă, o înlănţuire de flash-uri alb-negru, închipuite şi dezvăluite neaşteptat, - este lăudabilă.

Filmul este în totalitate realizat de Piersic Jr - scenariu, regie, montaj. Poate că a fost un pas puţin forţat sau venit un pic cam devreme. E adevărat că spectacolul de teatru Sex, drogs & rock'n roll recompensat la Uniter acum câţiva ani a fost o piesă completă, unde Piersic a dat un tur de forţă-traducere, regie şi interpretare - dar oricât de genial şi talentat eşti, nu poţi să arzi prea repede nişte paşi care se impun firesc când treci de la teatru la film. Imaginaţia şi creativitatea nu sunt suficiente pentru a obţine un produs pe ansamblu coerent şi solid. E nevoie de puţină experienţă pentru ca fiecare lucru să fie privit profesionist şi şlefuit cum trebuie. Scurt-metrajele lansate anul trecut-mi-au plăcut în special Eminescu versus Eminem dar pentru un film de două ore, cerinţele, viziunea şi efortul diferă.

Având în vedere bugetul extrem de redus, iniţiativa şi ceea ce a reuşit Piersic Jr, e impresionant, mai ales în contextul unui peisaj în care mulţi artişti se predau şi se cufundă în neputinţă şi abdicare. Sper să fie luat drept exemplu.

Filmul nu cucereşte deloc pe ansamblu, dar mi-au plăcut anumite scene, dialoguri sau amănunte vizuale. Muzica este semnată de austriacul Karl Ritter şi uneori se mulează perfect pe poveste. Din fericire regăsim şi o anumită doză de umor - discuţia telefonică despre un joc pe calculator este bine urmărită şi pur şi simplu savuroasă. Altfel, există elemente stângace când parcă asişti la o repetiţie grăbită sau la un film al studenţilor de la CineMAiubit. Scenariul are şi el numeroase puncte slabe - prea multe personaje, momente prelungite inutil, fără vreun scop sau efect detectabil. La montaj s-ar fi putut elimina cel puţin 30 de minute-şi toată lumea ar fi avut de câştigat din această operaţie... Destul de repede simţim că ceva ne agasează şi ne oboseşte iar efectul este resimţit indiferent de preferinţe sau cultura cinematografică. Nervi încep încet, încet să pocnească şi răbdarea sau interesul dispar. Când recapitulezi secvenţele la sfârşit apar tot felul de fisuri şi goluri. Într-adevăr replica seniorului se potriveşte parţial "Gata, e prea mult, e mai mult decât poate duce un om".