Prin labirintul războiului secret - L'armée des ombres / Armata umbrelor la TIFF, 2017

Atmosfera sumbră, glacială, misterioasă din romanele lui Patrick Modiano referitoare la Franţa sub ocupaţie, precum Strada dughenelor întunecoase, se regăseşte, cu un plus de tensiune dramatică, în filmele lui Jean-Pierre Melville care evocă în imagini filmice aceeaşi perioadă din istoria Franţei. O perioadă care i-a marcat profund opera cineastului francez, el însuşi participant activ în cadrul Rezistenţei. De altfel, Modiano şi-a exprimat deschis opţiunea pentru filmul noir creator de atmosferă ceţoasă şi teamă, ceea ce Melville a aprofundat şi fundamentat în stilistica lui. Interacţiunea cu zona umbrelor pare reciprocă şi funcţională la nivel estetic şi conceptual. Melville şi-a însuşit-o în mod manieristic, amplificându-i valorile.

L'armée des ombres / Armata umbrelor, produs de Melville în 1969, este o reconstituire dureroasă a faptelor, jertfelor şi acţiunilor trăite în anii Rezistenţei, care are în prim plan pe inginerul Philippe Gerbier, considerat un lider într-un grup de combatanţi. Vânaţi fără milă de germani, luptătorii din Rezistenţă se ascund tot timpul prin unghere întunecoase, devenind ei înşişi nişte umbre, mai precis o armată de umbre care acţionează în clandestinitate şi teroare, organizaţi şi curajoşi, oameni care cred cu tărie în eliberarea ţării de sub ocupaţie. De aceea, fundalul scenelor filmate mai ales noaptea sunt străzi lăturalnice, dughene întunecoase, gări, hoteluri, pereţi scorojiţi, interioare modeste, o casă nelocuită, un beci sordid transformat în loc de detenţie. Toate aceste spaţii reci, tulburătoare în sine, sunt străbătute de figura devenită emblematică a cinema-ului francez din anii '60: Lino Ventura. Exigenţă, rigoare, provocare şi intransigenţă împinsă până la extrem se pot citi pe faţa acestui fugar răzvrătit împotriva ocupanţilor străini. Un incipit cu Arcul de Triumf şi un marş militar triumfal pe sub el glorifică sentimentul patriotic al eroilor din umbră ai filmului. Eroi reali (aflăm la final) care s-au sacrificat pe altarul patriei franceze.


Evocare austeră, de o mare duritate în derularea evenimentelor în scene şocante, de o incredibilă cruzime conturează materia epică a filmului. L'armée des ombres are la bază cartea cu acelaşi titlu a lui Joseph Kessel, el însuşi membru al Rezistenţei, care a compus împreună cu Maurice Druon cântecul Le Chant des Partisans, un adevărat imn al Forţelor Franceze Libere. Scenarist şi regizor animaţi de idealul libertăţii şi-au dat mâna pentru a realiza împreună o operă cinematografică situată la limita dintre document şi ficţiune.

Acţiunea filmului lui Jean-Pierre Melville e flancată de două crime necesare, sacrificiale pentru ca mişcarea să poată merge mai departe. Crime în interiorul grupului, comise asupra unui trădător şi asupra Mathildei, membră ajunsă în mâinile nemţilor. Şansa reuşitei acţiunilor lor atârnă de aceste lichidări nemiloase, susţinute, trecute prin logica de fier a lui Philippe Gerbier, creierul mişcării. Evadări nespectaculoase, una nereuşită vorbesc despre tenacitatea şi solidaritatea de luptă a membrilor ce acţionează ba la Marsilia, ba la Lion dovedind o bună organizare a acţiunilor. Paul Craucet în rolul lui Felix Lepercq are tragismul acelor timpuri întipărit pe faţă. Felix va muri torturat de Gestapo, cu toate că tovarăşii lui au încercat să-l ajute pregătindu-i o evadare cu maxime riscuri. Jean-Pierre Cassel conturează în Jean François Jardie un camarad de încredere în ciuda ezitărilor şi temerilor lui. În rolul Mathilde, Simone Signoret aduce devotamentul necondiţionat şi încrederea în reuşită. Regizorul nu are timp să-i pună în evidenţă ochii superbi, ci marşează numai pe hotărârea personajului de a-şi ajuta prietenii. O singură greşeală a Mathildei îi va aduce moartea. Personajul creat de Simone Signoret rămâne unul memorabil, ca şi al intransigentului fugar Philippe Gerbier interpretat de inegalabilul Lino Ventura.