În iarna lui 2013, profesoara Miriam Răducanu realiza, la unteatru (sediul vechi, de dincoace de Splai), Poezia visului. Spectacol de dans-teatru, pornind de la poeme de Emil Botta. One-Lari-Giorgescu-show, în scenografia lui Vladimir Turturica.
În vara lui 2017, elevul Gigi Căciuleanu realizează, la unteatru (sediul nou, de dincolo de Splai), Eine Kleine Nachtmusik. Spectacol de dans-teatru, pornind de la poeme de Gigi Căciuleanu şi de la muzică de Mozart. One-Lari-Giorgescu-show, în scenografia lui Vladimir Turturica şi light design-ul lui Dragoş Mărgineanu.
*
La premiera Eine Kleine, profesoara a stat în primul rând. Cum stă, de obicei, la premierele mereu-elevului ei, ajuns, între timp (adică, decenii), o vedetă internaţională. În seara de iulie în care debuta Zilele unteatru 2017, Cornel şi Miriam Răducanu au stat de vorbă în foaierul teatrului cu Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc. Întâlnirea celor patru seniori în ambianţa unuia dintre cele bune teatre independente din ţară e un soi de happy-breaking news pentru teatrul românesc.
*
În teatrul românesc al momentului, nu există corp de actor mai frumos pus în valoare decât cel al lui Lari Giorgescu în Eine Kleine. Şi aici nu e vorba doar de sculpturalitatea torsului dansatorului-actor, ci, mai ales, de impecabila fluiditate a mişcărilor sale, bine potenţată de reflectoarele lui Dragoş Mărgineanu. Cea mai actuală şi precisă comparaţie e cea cu tenisul practicat zilele acestea de Roger Federer pe iarba de la Wimbledon. Inspirat de Căciuleanu, Giorgescu îşi manevrează corpul întreg cu eleganţa, eficienţa şi naturaleţea cu care racheta lui Federer loveşte dincolo de perfecţiune mingea trimiţând-o într-un lung de linie fără sfârşit.
*
Eine Kleine se aude doar câteva secunde, undeva în partea a doua a spectacolului. Doar atât cât să numeri până la 8. Adică, până la infinit.
*
De fapt, mai multe bucăţi mozartiene ultra-faimoase sunt reproduse doar în varianta crâmpei. Ori în formulă re-mixată. E unul dintre modurile prin care Căciuleanu ne aminteşte că suntem la spectacolul lui, ultra-personal, nu la o oră de dans pe muzică de Mozart.O altă alegere contra-curentului a regizorului-coregraf e cea a încălţărilor pe care le poartă actorul şi a suprafeţei de joc. Perechea învechită de pantofi-sport alb scoate zgomote bizare în contact cu parchetul clasic pentru teatru, atipic pentru dans. O notă de realism într-un context liric & oniric.
*
Eine Kleine e cel mai dens, vast, surprinzător şi tulburător spectacol al lui Gigi Căciuleanu din ultimii ani. Şi, pesemne, şi cel mai personal. Poate că de aici decurg superlativele.
*
Lari Giorgescu face, probabil, rolul carierei. Dincolo de un consum fizic enorm, actorul de 30 de ani are o expresivitate năucitoare. Joaca lui cu oglinda, pălăriile, costumele-personaje-mozartiene şi mingea de fotbal argintată pregătesc terenul pentru formidabila interacţiune cu formele geometrice ale scenografiei.Din ce aliaj a construit oare Vladimir Turturica piramida aceea pe care o Giorgescu se caţără, în care se ascunde, pe care o ridică deasupra capului, deasupra scenei, deasupra publicului, deasupra cerului?
*
Cifrele. Apariţia lor atât de neaşteptată în curgerea aparent atât de ne-matematică a spectacolului de la unteatru rămâne fixată în memorie. Deşi, de-o bună bucată de vreme, matematica şi urmările sale inginereşti şi-au făcut un obicei din a experimenta ce e dincolo de rigurozitatile austere cu care ne-am obişnuit să le pre-judecăm.Un 8. Culcat.