În iarna lui 2013, profesoara Miriam Răducanu realiza, la unteatru (sediul vechi, de dincoace de Splai), Poezia visului. Spectacol de dans-teatru, pornind de la poeme de Emil Botta. One-Lari-Giorgescu-show, în scenografia lui Vladimir Turturica.
În vara lui 2017, elevul Gigi Căciuleanu realizează, la unteatru (sediul nou, de dincolo de Splai), Eine Kleine Nachtmusik. Spectacol de dans-teatru, pornind de la poeme de Gigi Căciuleanu și de la muzică de Mozart. One-Lari-Giorgescu-show, în scenografia lui Vladimir Turturica și light design-ul lui Dragoș Mărgineanu.
*
La premiera Eine Kleine, profesoara a stat în primul rând. Cum stă, de obicei, la premierele mereu-elevului ei, ajuns, între timp (adică, decenii), o vedetă internațională. În seara de iulie în care debuta Zilele unteatru 2017, Cornel și Miriam Răducanu au stat de vorbă în foaierul teatrului cu Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Întâlnirea celor patru seniori în ambianța unuia dintre cele bune teatre independente din țară e un soi de happy-breaking news pentru teatrul românesc.
*
În teatrul românesc al momentului, nu există corp de actor mai frumos pus în valoare decât cel al lui Lari Giorgescu în Eine Kleine. Și aici nu e vorba doar de sculpturalitatea torsului dansatorului-actor, ci, mai ales, de impecabila fluiditate a mișcărilor sale, bine potențată de reflectoarele lui Dragoș Mărgineanu. Cea mai actuală și precisă comparație e cea cu tenisul practicat zilele acestea de Roger Federer pe iarba de la Wimbledon. Inspirat de Căciuleanu, Giorgescu își manevrează corpul întreg cu eleganța, eficiența și naturalețea cu care racheta lui Federer lovește dincolo de perfecțiune mingea trimițând-o într-un lung de linie fără sfârșit.
*
Eine Kleine se aude doar câteva secunde, undeva în partea a doua a spectacolului. Doar atât cât să numeri până la 8. Adică, până la infinit.
*
De fapt, mai multe bucăți mozartiene ultra-faimoase sunt reproduse doar în varianta crâmpei. Ori în formulă re-mixată. E unul dintre modurile prin care Căciuleanu ne amintește că suntem la spectacolul lui, ultra-personal, nu la o oră de dans pe muzică de Mozart.O altă alegere contra-curentului a regizorului-coregraf e cea a încălțărilor pe care le poartă actorul și a suprafeței de joc. Perechea învechită de pantofi-sport alb scoate zgomote bizare în contact cu parchetul clasic pentru teatru, atipic pentru dans. O notă de realism într-un context liric & oniric.
*
Eine Kleine e cel mai dens, vast, surprinzător și tulburător spectacol al lui Gigi Căciuleanu din ultimii ani. Și, pesemne, și cel mai personal. Poate că de aici decurg superlativele.
*
Lari Giorgescu face, probabil, rolul carierei. Dincolo de un consum fizic enorm, actorul de 30 de ani are o expresivitate năucitoare. Joaca lui cu oglinda, pălăriile, costumele-personaje-mozartiene și mingea de fotbal argintată pregătesc terenul pentru formidabila interacțiune cu formele geometrice ale scenografiei.Din ce aliaj a construit oare Vladimir Turturica piramida aceea pe care o Giorgescu se cațără, în care se ascunde, pe care o ridică deasupra capului, deasupra scenei, deasupra publicului, deasupra cerului?
*
Cifrele. Apariția lor atât de neașteptată în curgerea aparent atât de ne-matematică a spectacolului de la unteatru rămâne fixată în memorie. Deși, de-o bună bucată de vreme, matematica și urmările sale inginerești și-au făcut un obicei din a experimenta ce e dincolo de rigurozitatile austere cu care ne-am obișnuit să le pre-judecăm.Un 8. Culcat.