Povestea unui spectacol - Homo Americanus la Undercloud, 2017

Homo Americanus l-am făcut într-un subsol de zgârie-nor, dintr-o necesitate, dintr-o foame... plecasem în New York cu o bursă la The Actor Studio - miticul studio - pe care iniţial o refuzasem pe considerente că nu-mi place să vorbesc "englejeşte". Şi iată-mă după şase luni de viaţă în NYC - exact ca-n filme: cu joburi de noapte (de tot felul), cu experienţe de cartier în toate limbile pământului, cu oferte artistice (şi nu numai) de nerefuzat şi cu doruri de "Oltenia natală"... Mergeam pe străzile din New York la toate orele: dimineţile în zori - după muncă, în nopţile agitate din Chelsea Neighbour, în amiezile pline de speranţe la întâlnirile cu agents... Şi lucrăm. Cu mintea. Cu sufletul. Astfel încât în momentul când un producător a făcut un pariu cu mine şi mi-a zis: "okay... ai 1.000 $ şi trei săptămâni să faci 30 min de un... ce faci tu - un work in progress!" - atât mi-a trebuit! O provocare! O şansă!...

M-am închis trei săptămâni în subsolul zgârie-norului unde locuiam, pe 96th street, midtown de Manhattan, lângă Central Park. Trei săptămâni în care ieşeam la două-trei zile doar să-mi iau mâncare... căci mă hrăneam cu muncă aia. Şi nu era o ambiţie de a arăta, era o bucurie de a arăta. De a vorbi, de a povesti despre mine, despre America, despre visul american.

Premiera a fost într-un 2 aprilie. Şi a rupt tot. Orice aşteptare. Producătorul era fericit / excitat nu că ar face bani cu mine (nici n-avea cum, căci eram un no name din East Europe), ci că îl descoperise pe micuţul "Messi" al performance-ului din Carpaţi!

Adevăruri. Vise americane. Oricum le-ai zice, pe tărâmul ăla se întâmplă. Sunt palpabile. Lumea nu te întreabă de unde vii, ce accent ai, ce vârstă, unde ai terminat - la clasa lui Colceag!? Mmm! sau..., dacă ai diplome de orice... ci simplu: "Show me!" Şi dacă e ceva ce ţine, sunt prea pragmatici să nu te "vândă" apoi.

A doua zi după premieră eram la Lincoln Center (da, chiar acolo) voiau să mă bage în stagiunea lor. Auziseră "cumva" de mine şi se ivise o portiţă în programul lor făcut - ca în orice showbiz - pe trei ani înainte. Deci, urma să joc peste un an la Lincoln Center - Atrium Stage... şi da, am zis - ca Olteanu' - că mi se pare "too much" peste un an de Viaţă, că eu nu ştiu ce-o să fie mâine dimineaţă, d-apăi peste un an.

Aşa că mă întorsei acasă. Cu lecţiile americane învăţate:
nu sta cu curu-n două luntri
e loc sub soare pentru toţi şi public pentru orice
aceeaşi luptă o vei duce oriunde ai fi
decât a small fish in a big ocean, mai bine... in a small ocean

Oricum, m-am întors acasă. Adică în România. În Bucureşti (căci să joci în Oltenia un spectacol cvasi non-verbal nu e tocmai o idee "fezabilă" - cum ar zice inginerii). Bine, şi în Bucureşti curiozitatea e rară. Iar snobismul e des. Deci, lupta e oriunde. Şansa mea aici a fost Teatrul LUNI de la Green Hours - aka Voicu Rădescu & Rozana - care fiind mereu proaspeţi şi curioşi din fire, mi-au zis, ca americanii: Show me! Montre-moi! De-atunci (mă) joc regulat la Green. Ca să ştiţi unde mă găsiţi.

Spectacolul l-am adaptat. Un pic. Culmea e că prinde şi aici. Ce?! Nu ştiu exact. Şi lumea nu e neapărat veselă la plecare, dar sigur e "atinsă" şi bucuroasă că îl vede. Şi de atunci şi până acum m-am întâlnit cu o mulţime de oameni, de Homo Sapiens - Rumanos! Şi m-a bucurat fiecare întâlnire!...

Următoarea întâlnire e la UNDERCLOUD! Deci, ne vedem acolo!

Apoi iarăşi în New York invitat fiind la United Solo, apoi...

Atât!

 Homo Americanus face parte din selecţia oficială a Festivalului Undercloud, 2017 şi va fi prezentat joi, 24 august 2017, la ora 19,30, la Sala Atelier de la ARCUB-Gabroveni, Bucureşti.

Homo Americanus
de şi cu Paul Cimpoieru
Teatrul LUNI de la Green Hours
Durată: 1 h