Povestea unui spectacol - Menajeria de sticlă la Undercloud, 2017

Propunerea a venit de la Ilinca Hărnuţ, văzuse Cel mai frumos roman din lume - spectacolul meu de la Unteatru - şi îşi dorea să lucrăm ceva împreună. Ne-am văzut la o bere, mi-a dat cartea şi mi-a povestit despre legătura ei cu personajul Laurei. Dar în primul rând mi-a expus povestea Menajeriei de sticlă ca fiind una foarte actuală şi complexă, care conţine o zonă care m-ar putea interesa.

Îl citisem în facultate, dar nu mi-a rămas niciun gând că ar fi un text la care trebuie să revin. Dar faptul că cineva mi-l propunea şi-mi spunea că se regăseşte în el şi că speră că mă voi regăsi şi eu, m-a făcut să-l recitesc. Întotdeauna m-a fascinat memoria şi termenul de "amintire". Mi se pare ca ne definim parţial şi din ce şi cât alegem să ne amintim despre noi şi despre lume. Mi-a plăcut că, în sfârşit, aveam un text prin care pot să explorez asta, aşa că împreună cu Ilinca Hărnuţ (căreia i-am propus rolul Amandei, nu pe al Laurei), Emil Măndănac (care este Tom) şi Cătălina Moga (Laura) am început să traducem textul. După care am început să ne vedem, în echipă completă (cu Mihai Smarandache care îl interpretează pe Jim şi cu Tudor Prodan, care a făcut scenografia, proiecţiile şi identitatea grafică a spectacolului). Nu aveam un spaţiu, finanţări sau vreo posibilitate ca proiectul nostru să aibă şi o finalizare. Citeam Memoriile unui bătrân crocodil al lui Tennessee Williams, vedeam filme care atingeau temele care ne interesau, ne documentam şi discutam mult, despre noi, despre lume, ne provocam unul pe celălalt în încercarea de a intra cât mai mult în intimitatea temei memoriei.

După ceva timp, Simona Cuciurianu şi Cristina Florea mi-au propus să montez ceva în noul spaţiu la care lucrau şi care urma să se deschidă: Point. Le-am povestit despre Menajeria, despre cât de personal e pentru fiecare dintre noi, cei din echipă, şi cum ne dorim să adaptăm textul nevoilor şi personalităţilor noastre. Deşi ele aveau un concept foarte fresh pentru noul Art-Hub, iar un text clasic poate nu ar fi fost cea mai potrivită alegere, ne-au dat libertatea, spaţiul şi timpul să ne desfăşurăm.

Cred că lucrul la Menajeria a fost un pretext să ne amintim de noi şi abia apoi să creăm şi să inventăm personajele şi noua poveste din spectacolul nostru. Nu e o metodă facilă şi nici scurtă, la cum "trebuie" făcute spectacolele pe bandă rulantă. Din fericire ni s-a oferit timpul şi posibilitatea să facem asta şi eu, cel puţin, cred că doar aşa poţi avea un rezultat care chiar să-ţi aparţină, atunci când scoţi din angoasele şi emoţiile tale şi le laşi să se materializeze treptat, nu le pui cu mâna ca să funcţioneze spectacolul, să iasă la public la data stabilită, după care treci automat la următorul. E ceva rar - privilegiul de a avea tihna ca un spectacol să se nască când e pregătit.

Adaptarea textului a venit natural, din nevoia de a-l aduce cât mai mult la noi şi de a descoperi traumele şi declicurile care te fac să-ţi aminteşti doar anumite lucruri şi cum se face această selecţie, involuntară sau nu, cât din amintirile noastre s-au întâmplat cu adevărat sau cum le-am modificat în timp, din nevoia de a supravieţui. Am avut parte de o echipă cu care am comunicat şi prin care m-am redescoperit, cu neputinţe şi frici, satisfacţii şi emoţii la repetiţii. Oameni care s-au lăsat şi s-au deschis şi care s-au implicat cu totul, care în continuare mă surprind la fiecare spectacol şi-mi reamintesc de ce îmi mai place să fac teatru din când în când.

Menajeria de sticlă face parte din selecţia oficială a Festivalului Undercloud, 2017 şi va fi prezentat marţi, 29 august 2017, la ora 18,00, la Sala Atelier de la ARCUB-Gabroveni, Bucureşti.

Menajeria de sticlă
de: Tennessee Williams
regia: Alexandra Penciuc
Producţie: Point
cu: Emil Măndănac, Ilinca Hărnuţ, Cătălina Moga, Mihai Smarandache
Durată: 1h 30 min.