Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" secţia Actorie, promoţia 2016, clasa prof. Adrian Titieni
Participă la Gala HOP 2017, la secţiunea Individual, cu Nu ştiu ce (texte din piesa Pescăruşul, scrisorile lui Cehov)
Anda Cadariu: "Lumea-ntreagă e o scenă". Cine eşti tu pe această scenă?
Marcela Nistor: Scândura care scârţâie.:) Nu mă pot lua în serios. Nu ştiu, cred că de asta am şi venit pe pământ. Unii zic că sunt o coastă, alţii zic că o maimuţă, sau că sunt 70% apă. Sunt toate.
A.C.: De ce actorie?
M.N.: Of. Dintr-o mare întâmplare. După a XII-a am zis că vreau să fac un film, cineva mi-a spus: "Du-te la regie de film la UNATC!" Mi-a fost suficient şi nu am căutat să aflu mai multe. Am depus la Ambasadă. În anul acela, UNATC oferea două locuri studenţilor din Basarabia, unul la regie-film, şi unul la actorie. Am depus la ambele. Am aflat că am trecut la actorie, criteriul de trecere era nota medie de la BAC. Mi-am retras actele de la Inginerie Economică şi Marketing din Chişinău, şi am zis că mă duc la actorie. Am sunat la secretariat şi mi-au spus că trebuie să mai trec şi o probă de admitere: poezie, monolog şi povestire.... of... grele cuvinte... am ajuns la proba de admitere şi dacă tot sunt din Basarabia, şi ştiu rusa mi-au spus să cânt... şi mai greu. Dar am trecut. Alor mei le-am spus că mă voi interesa dacă e posibil să mă transfer în timpul anului la regie de film. Nu m-am interesat. Mi-a plăcut prea tare să mă joc şi oamenii cu care mă jucam.
A.C.: Povesteşte-mi o întâlnire memorabilă - reală, virtuală, profesională sau personală.
M.N.: Îmi place să merg cu autostopul. Zilele astea făceam autostopul de la Chişinău la Bulboaca. A oprit o maşină, un domn rigid şi foarte prudent:
- De-a cui eşti?
- A lu' Ana Bîrcă.
- Tatăl tău a murit într-un accident cu motocicleta?
Am făcut nişte ochi mari şi m-a buşit şi râsul, nu prea ajung la aşa subiect din două replici.
- De unde ştiţi?
- Am fost anchetator la acel caz. Ţin minte bine cazul.
Şi mi l-a povestit. Frumos şi cu detalii. După 22 de ani afli lucruri fără să cauţi sau să întrebi. Şi mai mergi şi gratis până la Bulboaca.
A.C.: Cărţi, muzică, filme... Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi?
M.N.: Îmi place să citesc orice. Am o problemă. Am multe cărţi neterminate. Recent am citit Vremuri second-hand de Svetlana Alekseievici. Am plâns şi am râs. Frumoasă carte. Recomand. Am trecut prin multe cărţi spirituale dar acum aş vrea să termin O scurtă istorie a timpului. Ascult de toate. Acum ascult greierii, dar îmi place muzica. De obicei mă uit la filmele pe care mi le recomandă cineva. Ultimul a fost Trumbo - mi l-a recomandat Sava Cebotari. Ador desenele animate, anime-uri. Încă nu m-am uitat la Game of Thrones şi risc să rămân fără prieteni, de aceea e următorul pe listă.
A.C.: Revenind la teatru, hai să vorbim despre..."Munca actorului cu sine însuşi". Un titlu celebru, care-mi vine în minte acum şi care generează întrebarea pe care vreau să ţi-o adresez cu cea mai mare curiozitate: Cum te antrenezi, cum te menţii în formă profesional?
M.N.: Cu toată ruşinea recunosc că nu prea o fac. Înainte de spectacole fac o încălzire fizică şi vocală. Sunt conştientă că trebuie să lucrez mai mult cu mine. Mult mai mult. Să îmi creez propria metodă. Mă apuc de antrenamente serioase de luni.
A.C.: Care este cel mai mare HOP pe care l-ai trecut până acum în teatru?
M.N.: Să îmi permit să trăiesc ideea că nu mai vreau să fac teatru. Am simţit nevoia să mă retrag. Şi un an am luat un fel de pauză.
A.C.: Ce personaj ai vrea să joci în teatru sau film? De ce?
M.N.: Toate rolurile care îmi plac sunt partituri pentru bărbaţi. Nu cred că vreau să joc ceva neapărat. Vine personajul potrivit fără să mă gândesc la asta.
A.C.: Peter Brook: "Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu gol, în timp ce un altul îl priveşte şi e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral." Te voi ruga acum să te pui în postura celui care priveşte: ce-ţi place să vezi la teatru?
M.N.: Îmi place să văd o poveste spusă frumos şi cu gust.
A.C.: "Aş vrea să joc la fel de bine ca...". De ce îl / o admiri?
M.N.: Nu ştiu. Admir foarte mulţi oameni, şi mulţi din ei nu sunt actori. Nu aş vrea să joc sau să fiu la fel de bine ca cineva, mai mult aş vrea să joc cu cei pe care îi admir.
A.C.: I-am menţionat pe Shakespeare, Stanislavski şi Peter Brook, dar tema Galei HOP 2017 este Cehov. Mai exact, "SINGURĂTATE - Suportabila singurătate a fiinţei la A. P. Cehov". Scrie-i o telegramă dramaturgului, imaginându-ţi că o va şi citi.
M.N.: Дорогой Антон Павлович,
Приглашаю Вас покушать семечки в Одессе. Вы их обожайте, я тоже - и семечки и Одессу. Будем молчать у берегу моря o том как неизменчива человеческая душа.Благодарю. Жду.
(Dragă Anton Pavlovici,
Vă invit să mâncăm răsărită (seminţe) în Odessa. Ştiu că vă plac, şi mie la fel - şi răsărita şi Odessa. Vom sta pe malul mării şi vom tăcea despre cât de neschimbat rămâne sufletul omului. Vă mulţumesc. Vă aştept.)
A.C.: P. S. Ce n-am întrebat eu, dar ai vrea să-mi spui tu.
M.N.: Un banc.
- Unde a plecat băieţelul după explozie?
- Peste tot.
Umorul negru e ca un ficat sănătos, nu toată lumea îl are.