La prânz, concurenţii au o întâlnire cu juriul. Mă aşez în apropiere, prind câteva frânturi de conversaţie: "Nu există generaţii", spune cineva, apoi se vorbeşte despre Cehov, se dau sfaturi, discuţia e relaxată, tinerii actori ridică întrebări, li se răspunde. Deja soarele e prea puternic, mă retrag pe alee, mă aşez pe o băncuţă, lângă locul de joacă. Şi observ... scena zilei: două grupuri de copii se zbenguie în parc. Fac gălăgie, sar, se dau în leagăne. La un moment dat, o fetiţă strigă spre grupul "rival": "Vreţi să veniţi la spectacolul nostru?"
Conversaţie plăcută la masă - excursie virtuală cu O şi F prin Bucureşti, Tîrgu-Mureş şi Porto. Ajung în cameră, conversez pe messenger ca un adevărat copywriter - cineva mă roagă să-i găsesc un nume de produs -, apoi sunt prinsă într-un schimb nu tocmai plăcut de mailuri, mă întristez, vorbesc la telefon, plec să caut un bancomat.
La 18.00 începe spectacolul invitat - O femeie după Péter Esterházy (un spectacol de Andrea Gavriliu, cu Andreea Bănică, Norbert Boda, Nicole Burlacu, Alexandru Chindriş, Robert Danci, Blanca Doba, Radu Dogaru, Moise Denisse, Alexandru Popa, Dan Pughineanu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă, Marina Teişanu, Eric Ţuţuianu.)
Esterházy e un nume, am citit O femeie în facultate, am încercat din răsputeri să apreciez această carte, dincolo de stilul admirabil în care e scrisă, să fiu snoabă şi să mă împăunez cu adoptarea perspectivei pe care o propune textul, dar... rezultatul e că am emoţii şi îndoieli legate de spectacolul din seara asta. Am văzut, însă, Zic Zac şi mi-a cam plăcut, aşa că merg. Şi nu sunt dezamăgită: văd o lectură scenică reuşită, amuzantă, ritmată, precisă şi bine gândită. Puţine sunt momentele prea lungi, în care energia scade. Mult mai multe sunt cele pe care, privindu-le, spectatorul se simte răsplătit. În plus, e o bucurie să-i vezi pe câţiva dintre participanţii la Gală într-o lumină şi mai bună: Nicole Burlacu, Blanca Doba, Alexandru Mihai Popa, Dan Pughineanu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă. În acest spectacol, gestul şi cuvântul sunt parteneri într-un fericit mariaj scenic.
Urmează gluma serii: aşa-zisa festivitate de premiere, cu tot fastul şi postura oficială pe care o necesită o asemenea ceremonie: prezentatorul anunţă sponsorii, mulţumeşte tuturor celor implicaţi în organizare, prezintă juriile (pe cel de preselecţie şi pe cel al concursului), enumeră premiile, o invită pe scenă pe doamna Aura Corbeanu (vicepreşedinte UNITER), care ţine un discurs aniversar (se împlinesc, cum ştim, 20 de ani de Gală HOP). Vorbeşte, apoi, domnul Miklos Bács, directorul Galei. Discursul său ad-hoc este coerent, plin de vervă, şi culminează cu un mesaj adresat doamnei Dorina Lazăr, din partea întregii bresle: nu este singură.
Apoi, tema acestei ediţii a Galei HOP fiind Suportabila singurătate a fiinţei la A.P. Cehov, domnul Bács le mulţumeşte şi participanţilor, pe care-i numeşte "adevăraţi luptători". În încheiere, le urează: "Drum bun! Nu sunteţi singuri!"
Ce urmează ne lasă perplecşi: i se acordă Premiul Sică Alexandrescu lui Ştefan Craiu, doar pentru a i se retrage la nici cinci minute după ce-l primeşte. Prezentatorul îşi cere scuze, stupoare în sală, reacţii vocale. Ca să ne dăm seama că iar am fost "fraieriţi", ca şi aseară, însă de această dată postura oficială e pretextul unui act ce se doreşte estetic: spectacolul de final al Galei, care întruneşte toţi participanţii, citez: "sub bagheta lui Ştefan Lupu". S-au făcut glume (mai ales pe Facebook) pe tema fotografiei Mariei Ştefănescu în care Mihai Măniuţiu stă de vorbă cu Alexandru Dabija, dar nu a scăpat nici domnul Bács (se pronunţă Baci), prins în fotografii la o discuţie cu Ştefan Lupu - şi calamburu-i gata.
Aşadar, dacă tot glumim, iată gluma serii - falsa festivitate de premiere care se transformă în spectacol. Nu ştiu cine a gustat gluma şi cine nu, nu ştiu cine a considerat-o de prost gust şi cine nu. Cert e că am urmărit cu toţii spectacolul-serbare, cu momente de diverse facturi, un spectacol în care participanţii s-au simţit bine pe scenă. Să remarcăm, aşadar, prospeţimea şi disponibilitatea lor pentru ludic în această farsă pe care ne-au jucat-o cu toţii.
Urmează premiile, de data aceasta "pe bune": 1/10 pentru film la TIFF: Blanca Doba, Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică: Mihai Florian Niţu, Premiul publicului: cea mai bună actriţă - Marcela Nistor, cel mai bun actor - Cosmin Stănilă, cea mai bună trupă de actori - De ce, Anton Pavlovici Cehov?. Premiul "Sică Alexandrescu", premiul special al juriului, merge tot la Marcela Nistor. Trupei care a jucat în De ce, Anton Pavlovici Cehov? i se acordă Premiul "Cornel Todea". Urmează Premiul pentru cel mai bun actor: Mihai Florian Niţu. Blanca Doba e desemnată cea mai bună actriţă
Punctul culminant al serii: Premiul Ştefan Iordache, Marele premiu al Galei HOP, însoţit de Premiul Vox Maris, care-l dublează. Ambele îi revin Cosminei Olariu. Foarte emoţionată, declară că va dona Premiul Vox Maris (un voucher de cazare pentru o săptămână în complexul din Costineşti). Marele premiu îi este înmânat de către domnul Victor Rebengiuc, care vorbeşte, o vreme, cu câştigătoarea, încurajând-o şi dorindu-i succes în carieră.
La ieşirea din sală ne aşteaptă lampioane, pe care urmează să le aprindem şi să le lansăm de pe malul mării. Sunt ultimele reflectoare care luminează Gala HOP 2017.
Ora 00.00: Cortina!
(foto: Maria Ştefănescu)