Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Teatru şi Televiziune, secţia Actorie, promoţia 2017, clasa prof. Univ. Miklos Bács şi Irina Wintze
Participă la Gala HOP 2017, la secţiunea Grup, cu De ce, Anton Pavlovici Cehov? (texte din piesa Maşinăria Cehov de Matei Vişniec)
Anda Cadariu: "Lumea-ntreagă e o scenă". Cine eşti tu pe această scenă?
Nicole Burlacu: Sunt doar un om, un călător care vine, pleacă, revine sub o altă formă. Sunt un om care poate fi oricum, fiindcă aceasta este frumuseţea omului: că poate fi orice atâta vreme cât are speranţa că poate călători mai departe.
A.C.: De ce actorie?
N.B.: Fiindcă actoria m-a făcut să cred în mine şi în puterile mele. Când eram mică, schimbam des meseriile la care aspiram. Aşa că am ales să fiu tot ceea ce visam, făcând actorie. Ceea ce mă fascinează la teatru este nevoia de a cunoaşte informaţii din zone diferite de activitate sau deprinderea unor abilităţi din cu totul alte domenii, pentru crearea unui personaj.
A.C.: Povesteşte-mi o întâlnire memorabilă - reală, virtuală, profesională sau personală.
N.B.: Memorabil înseamnă, pentru mine, o întâlnire cu o persoană care îţi schimbă viaţa, într-un anume fel. Am avut multe întâlniri de acest soi şi asta fiindcă am plăcerea de a asculta oamenii şi poveştile lor. Într-o vreme, chiar, obişnuiam să fac autostopul foarte des, tocmai pentru a vedea cum percep oamenii lucrurile. Şi ţin minte un domn care mi-a zis că viaţa e un drum. Şi în acest drum, trebuie să te mai şi opreşti, să bei o cafea şi să mănânci un sandviş. Fiindcă dacă ai conduce încontinuu, nu ţi-ai mai da seama ce ai în jurul tău, ai intra în rutina drumului şi ai adormi la volan, poate chiar ai face un accident. Aşa că ia-ţi timp să vezi frumuseţea ce te înconjoară, să te bucuri că ai bătut atâta drum să ajungi aici, indiferent cât de banal ar părea peisajul.
A.C.: Cărţi, muzică, filme... Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi?
N.B.: Îmi bag nasul peste tot. Citesc orice simt că rezonează cu mine la momentul respectiv. Şi cred că este un aspect important ca artistul să fie curios cu privire la orice, de la materiale dedicate copiilor, până la filosofie, muzică laică sau filme erotice.
A.C.: Revenind la teatru, hai să vorbim despre..."Munca actorului cu sine însuşi". Un titlu celebru, care-mi vine în minte acum şi care generează întrebarea pe care vreau să ţi-o adresez cu cea mai mare curiozitate: Cum te antrenezi, cum te menţii în formă profesional?
N.B.: Cred că antrenamentul unui actor este pe atât de dificil pe cât este de variat. Orice poate fi considerat un antrenament. Citirea unei cărţi, vizionarea unui film, exerciţiile de dicţie, exersarea anumitor aptitudini pe care actorul le deţine, exerciţiile cu un caracter mai spiritual sau altele care antrenează mai mult fizicul, toate pot constitui baza unui antrenament de care orice actor are nevoie. Cred că ce e important este perseverenţa în antrenament. Iar eu cred despre mine că sunt o persoană perseverentă.
A.C.: Care este cel mai mare HOP pe care l-ai trecut până acum în teatru?
N.B.: Preselecţia la Gala HOP.
A.C.: Ce personaj ai vrea să joci în teatru sau film? De ce?
N.B.: Am considerat mereu că o provocare incredibilă este să joci un personaj care a existat în realitate, în filme sau piese care tratează viaţa unei personalităţi. Şi cred că ar fi o muncă enormă să reuşesc să îmi asum felul de a fi al unei alte persoane, întrucât, într-o astfel de situaţie, nu ai deplina libertate de a construi un personaj.
A.C.: Peter Brook: "Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu gol, în timp ce un altul îl priveşte şi e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral." Te voi ruga acum să te pui în postura celui care priveşte: ce-ţi place să vezi la teatru?
N.B.: Orice, atâta vreme cât e organic, citând din Eugenio Barba. Şi să duc mai departe seria de citate celebre, îl voi invoca şi pe dragul nostru dramaturg I. L. Caragiale: "teatrul care să-mi placă mie e un teatru viu, fierbinte." Ceea ce am realizat, totuşi, e că simplitatea în artă face diferenţa.
A.C.: "Aş vrea să joc la fel de bine ca...". De ce îl / o admiri?
N.B.: Meryl Streep. O consider un model datorită personalităţii sale artistice. Şi la fel de mult o admir şi pe Helena Bohnam Carter, al cărei stil mă fascinează şi mă inspiră.
A.C.: I-am menţionat pe Shakespeare, Stanislavski şi Peter Brook, dar tema Galei HOP 2017 este Cehov. Mai exact, "SINGURĂTATE - Suportabila singurătate a fiinţei la A. P. Cehov". Scrie-i o telegramă dramaturgului, imaginându-ţi că o va şi citi.
N.B.: Maestre, trebuie să vă informez cu durere în suflet că oamenii nu râd la spectacolele montate după piesele dvs.
A.C.: P. S. Ce n-am întrebat eu, dar ai vrea să-mi spui tu.
N.B.: Aşteptăm lumea să fie alături de noi la Gala HOP 2017, la Costineşti. Promite să fie o gală profesionistă şi plină de viaţă.