Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, secţia Actorie, promoţia 2016, clasa Adrian Titieni
Participă la Gala HOP 2017, la secţiunea Individual, cu 99 de nenorociri (texte din piesa Livada de vişini şi Unchiul Vanea de A.P. Cehov)
Anda Cadariu: "Lumea-ntreagă e o scenă". Cine eşti tu pe această scenă?
Paul Radu: Nu ştiu, că e heblu deocamdată.
A.C.: De ce actorie?
P.R.: Încă nu îmi este clar. Când eram mic, tatăl meu mă lua lângă el şi ne uitam împreună la filme. Era ceva ce mă fascina la poveştile alea, voiam să "fac" şi eu, să spun şi eu poveştile aşa. Nu am avut revelaţii din punctul ăsta de vedere până târziu, când am terminat liceul. Le-am spus alor mei că vreau să dau la actorie şi i-am surprins puţin, pentru că eu până atunci nu avusesem nicio pornire în direcţia asta. Cred că, fără să vrea, părinţii mei mi-au insuflat dorinţa asta.
A.C.: Povesteşte-mi o întâlnire memorabilă - reală, virtuală, profesională sau personală.
P.R.: Întâlnirea cu Andi Vasluianu. A fost primul care m-a încurajat să merg mai departe. M-a tras de mânecă, mi-a dat o palmă peste ceafă şi mi-a arătat un drum. A avut încredere în mine într-un moment în care aveam nevoie şi a fost sincer. O să-i fiu mereu recunoscător.
A.C.: Cărţi, muzică, filme... Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi?
P.R.: Am devenit haotic în ceea ce priveşte cititul. M-am apucat de vreo patru cărţi în acelaşi timp şi nu reuşesc să mă bucur de niciuna. Acum citesc Un secol cu Neagu Djuvara, îmi place să îi citesc memoriile şi să îl ascult. În telefon am muzică de toate genurile, ascult aproape orice. Eu fac fixaţie pe câte o trupă, sau o melodie, pe care o ascult apoi neîncetat, aproape obsesiv. Am păţit asta de curând cu o trupă care se cheamă Destroyer. Au o piesă, Bay of Pigs, care îmi place mult. Cât despre filme, văd aproape în fiecare zi câte unul. Nu am un film preferat, mi-e imposibil să aleg unul singur, dar am câţiva regizori preferaţi: Nuri Ceylan, Wes Anderson, Lucian Pintilie şi Stanley Kubrick.
A.C.: Revenind la teatru, hai să vorbim despre..."Munca actorului cu sine însuşi". Un titlu celebru, care-mi vine în minte acum şi care generează întrebarea pe care vreau să ţi-o adresez cu cea mai mare curiozitate: Cum te antrenezi, cum te menţii în formă profesional?
P.R.: Îmi pun foarte multe întrebări. Mă gândesc mereu la ce am de făcut şi asta mă menţine activ pentru că mintea mea lucrează în sensul respectiv. Şi încerc în fiecare zi să fiu sincer cu mine.
A.C.: Care este cel mai mare HOP pe care l-ai trecut până acum în teatru?
P.R.: Am avut în facultate mai multe. Au fost momente când îmi dădeam seama că nu ştiu nimic. M-am liniştit când am încetat să fac totul corect.
A.C.: Ce personaj ai vrea să joci în teatru sau film? De ce?
P.R.: Se spune că un actor se formează cu roluri mari. Toţi vrem să jucam Hamlet, Richard, Nina sau Ofelia, nu fac excepţie de la regulă, dar toate vin la timpul potrivit, o mare calitate pe care trebuie să o aibă orice actor este răbdarea.
A.C.: Peter Brook: "Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu gol, în timp ce un altul îl priveşte şi e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral." Te voi ruga acum să te pui în postura celui care priveşte: ce-ţi place să vezi la teatru?
P.R.: Încununarea unui cumul de factori, într-un mod armonios şi care să servească scopului teatrului în societate. Acum mai mulţi ani am văzut Îngropaţi-mă pe după plintă, la Bulandra, în regia lui Yuri Kordonsky. Este un spectacol pe care încă îl păstrez în minte şi în suflet.
A.C.: "Aş vrea să joc la fel de bine ca...". De ce îl / o admiri?
P.R.: Nu am idoli, am exemple pe care încerc să le urmez. Exemple de profesionalism şi dedicare în egală măsură. Dacă aş vrea să se vorbească despre mine vreodată, strict din punct de vedere al meseriei, mi-ar plăcea să se spună că sunt profesionist. Şi nu mă refer la statutul pe care ţi-l oferă o diplomă.
A.C.: I-am menţionat pe Shakespeare, Stanislavski şi Peter Brook, dar tema Galei HOP 2017 este Cehov. Mai exact, "SINGURĂTATE - Suportabila singurătate a fiinţei la A. P. Cehov". Scrie-i o telegramă dramaturgului, imaginându-ţi că o va şi citi.
P.R.: I-aş scrie, dar paşaportul meu nu e în regulă.
A.C.: P. S. Ce n-am întrebat eu, dar ai vrea să-mi spui tu.
P.R.: Nu prea îmi place să vorbesc despre mine.