Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie I.L. Caragiale, Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2015, clasa prof. Mircea Rusu şi Alexandru Jitea
Participă la Gala HOP 2017, la secţiunea Individual, cu MAŞArăta (texte din Pescăruşul de Cehov)
Theodora-Paula Gitana Sandu (foto: Diana Matache)
Anda Cadariu: "Lumea-ntreagă e o scenă". Cine eşti tu pe această scenă?
Theodora-Paula Gitana Sandu: Sunt doar eu, Theodora, Theo. O fată simplă cu năzuinţe şi speranţe, care momentan nădăjduieşte că şi-a găsit locul în spaţiu. Momentan.
A.C.: De ce actorie?
T-P.G.S.: Am ales actoria de mic copil, mereu am ştiut că o să mă fac actriţă. Familia a intuit, ba chiar, poate fără să îşi dea seama, m-a împins înspre asta (eram poreclită "actriţa familiei"), iar într-o zi, când eram în liceu, am declarat că într-adevăr, actorie vreau să fac în viaţă. Atunci simţeam că am ceva de spus, ceva de împărtăşit cu lumea, între timp am uitat, iar azi mi-am amintit din nou. Nu m-am schimbat prea mult, de fapt, nu m-am schimbat deloc. În continuare, "vreau să spun, vreau să vorbesc", în continuare vreau să ies din mine, să dau.
A.C.: Povesteşte-mi o întâlnire memorabilă - reală, virtuală, profesională sau personală.
T-P.G.S.: Recent am întâlnit un actor de o forţă extraordinară, care mi-a dat lecţii reale de viaţă şi actorie. A avut o viaţă dificilă şi va avea în continuare, dar asta nu îl opreşte să fie el, să îşi asume tot ceea ce este el şi tot ceea ce cred ceilalţi despre el şi să folosească toate acestea în favoarea lui, cu naivitate şi puritate. Este şi va fi un actor formidabil, mă înclin în faţa lui.
O altă întâlnire superbă a fost cu Ros Steen, o profesoară de voce, cu care am avut ocazia şi onoarea să lucrez pentru scurt timp. Au existat momente unice, în care am simţit că vocea este cea care leagă sufletul de trup.
Tot aici vreau să spun de doamna profesoară (tot de voce) Viorica Vatamanu, o doamnă tare dragă mie şi o voce caldă care m-a îndrumat de multe ori atunci când îmi era frig.
A.C.: Cărţi, muzică, filme... Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi?
T-P.G.S.: În ultimii ani am citit pentru facultate sau meserie mai mult decât pentru mine, dar în momentul de faţă citesc Insuportabila uşurătate a fiinţei de Milan Kundera. De ascultat, ascult tot felul, am perioade în care îmi trebuie linişte, perioade în care mi se face dor de adolescenţă şi ascult Pink Floyd, Led Zep sau Nirvana, am perioade în care ascult muzică clasică şi perioade în care ascult doar Etta James sau doar Beyoncé sau doar Lana Del Rey. Toate astea depind şi de ce caut într-un anumit moment sau în ce dispoziţie sunt. Iar cu filmele încerc să fiu la curent cu tot ce e de actualitate în cinema-ul românesc şi cel european. Nu am văzut tot ce se putea vedea, dar mă străduiesc să fiu implicată. În acelaşi timp, nu pot rezista unui blockbuster hollywoodian, sunt om până la urmă şi un spectator ideal de naiv.
A.C.: Revenind la teatru, hai să vorbim despre..."Munca actorului cu sine însuşi". Un titlu celebru, care-mi vine în minte acum şi care generează întrebarea pe care vreau să ţi-o adresez cu cea mai mare curiozitate: Cum te antrenezi, cum te menţii în formă profesional?
T-P.G.S.: Cred că în interiorul fiecărui actor este un motoraş care nu se opreşte niciodată. Astfel, cam orice lucru "din viaţă" este raportat la meserie. Adesea mă uit la oameni şi îi studiez, viaţa mă emoţionează profund! Îmi place să văd oameni care aleg pepeni în Mega Image, fetiţe adolescente care probează nemulţumite haine în H&M, iar mamele lor le stau alături şi le încurajează, taţi care îşi plimbă copiii în parc şi autobuz, familia mea, care, stând în bucătărie îmi furnizează sitcom-uri întregi de fiecare dată când merg acasă... Câte şi mai câte. Viaţa asta care e la îndemână, aproape palpabilă, e cea mai emoţionantă şi copleşitoare, cel mai bogat izvor de inspiraţie. Alteori, mă surprind făcând treabă prin casă, sau gătind ceva în bucătărie şi mă întreb dacă aş putea face la fel de simplu şi organic pe scenă sau cu o cameră pe mine. Toate aceste lucruri "din viaţă" contribuie la antrenamentul pentru meserie.
De partea fizică mă ocup de asemenea, sunt pasionată de mâncat sănătos şi de fitness, şi, deşi nu sunt foarte consecventă în asta, am perioade în care sunt foarte atentă cu corpul meu. Urmăresc fitness vloggeri şi reţete sănătoase... am o pasiune pentru asta!
Merg la teatru când pot, mă uit la filme, caut texte noi, merg la canto. Uneori mă organizez şi îmi fac un program pe care să îl respect, alteori sunt haotică în viaţă, dar cred că toate astea contribuie la... nu ştiu, la cum sunt eu.
A.C.: Care este cel mai mare HOP pe care l-ai trecut până acum în teatru?
T-P.G.S.: Cel mai mare HOP este chiar preselecţia Galei Hop în sine. Până acum nu am reuşit să lucrez în afara facultăţii, am fost parcă prinsă într-o cutiuţă. Acum am ieşit afară şi e bine, de abia aştept să fiu acolo, acolo la HOP!
A.C.: Ce personaj ai vrea să joci în teatru sau film? De ce?
T-P.G.S.: În teatru mi-ar plăcea la nebunie să fiu Ofelia din Hamlet, fiindcă pur şi simplu mă fascinează personajul. În film mi-ar plăcea să joc fie un personaj de epocă, fie un personaj de acţiune (tip Lara Croft), deşi în România asta este prea puţin posibil. Mă mulţumesc şi cu o fată de vârsta mea cu probleme tipice.
A.C.: Peter Brook: "Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu gol, în timp ce un altul îl priveşte şi e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral." Te voi ruga acum să te pui în postura celui care priveşte: ce-ţi place să vezi la teatru?
T-P.G.S.: Îmi place să văd viaţă, viaţa de pe stradă, din autobuz, îmi place să văd viaţa cu mici accente pe ce contează cu adevărat. Atunci când recunosc şabloane umane, aşa cum se întâmplă în viaţă, atunci când mă identific cu elemente din spectacol, atunci când pare că am înţeles, deşi nu ştiu ce şi ştiu că nu tot, dar ştiu că aparţin de ceva, atunci îmi place, îmi place de mor!
A.C.: "Aş vrea să joc la fel de bine ca...". De ce îl / o admiri?
T-P.G.S.: Momentan am o pasiune pentru Alicia Vikander, are o lumină deosebită în ochi, o lumină care spune multe.
A.C.: I-am menţionat pe Shakespeare, Stanislavski şi Peter Brook, dar tema Galei HOP 2017 este Cehov. Mai exact, "SINGURĂTATE - Suportabila singurătate a fiinţei la A. P. Cehov". Scrie-i o telegramă dramaturgului, imaginându-ţi că o va şi citi.
T-P.G.S.: Stimate domn,
Invitaţia la malul mării rămâne valabilă.
Început de septembrie, încrucişări de priviri.
Maşa
A.C.: P. S. Ce n-am întrebat eu, dar ai vrea să-mi spui tu.
T-P.G.S.: Am avut recent un gând revelator, după care încerc să mă ghidez în prezent: I am enough! Eu sunt de ajuns! Sunt ceea ce sunt! Şi vreau ca asta să ajungă, nu vreau să demonstrez nimic, nu vreau să arăt nimic, vreau doar să fiu! :)