Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie I.L. Caragiale, Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2013, clasa prof. Adrian Titieni
Participă la Gala HOP 2017, la secţiunea Individual cu Prima zi (texte din piesele Ivanov şi Trei surori de A.P. Cehov)
Anda Cadariu: "Lumea-ntreagă e o scenă". Cine eşti tu pe această scenă?
Georgiana Vişan: Sunt un călător care învaţă să înţeleagă ce este fericirea şi să vibreze în iubire, care îşi ia ce are nevoie şi merge mai departe; mă bucur de orice noutate...
A.C.: De ce actorie?
G.V.: Pentru că este o meserie care cuprinde un echilibru între minte - suflet - corp. Este o meserie de căutare şi conştientizare. Acelaşi lucru îl faci şi în afara meseriei. Cu alte cuvinte, nu prea simţi că munceşti. Acest lucru îi dă uşurinţa şi frumuseţea particulară a acestei meserii.
A.C.: Povesteşte-mi o întâlnire memorabilă - reală, virtuală, profesională sau personală.
G.V.: O întâlnire personală am să vă povestesc. Când am participat la Gala Hop în 2013, la grup, am avut o întâlnire foarte frumoasă cu marea. M-am dus să o vizitez singură într-una din zile şi am intrat până la brâu în apă. Mi se părea că sunt într-un ocean şi ceva mă ţine la suprafaţă, mă împingea din tălpi. Am simţit că fac parte din mare. A fost o senzaţie tare plăcută. Cred că ne-am vorbit... Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar din momentul acela cred că s-a format o legătură profundă. Când am deschis ochii am simţit sub piciorul meu stâng o piatră. Am vrut să o iau să am o amintire clară a momentului. Când am ajuns la resort şi m-am uitat pe piatră am văzut imaginea unui iepure. Aveam un iepure imprimat pe piatră... cu botic, picioare, urechi... mi-am dat seama că iepurele sunt eu şi mi-am adus aminte că îmi doream să ştiu cum sunt, să mă pot defini într-un fel... iată! Iepurele... şi acum mai am piatra... aştept să apară o altă imagine. Dar cred că o voi aduce înapoi în mare, anul acesta...
A.C.: Cărţi, muzică, filme... Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi?
G.V.: Tatăl meu m-a sfătuit de mică: "Citeşte tot ce prinzi!". Dar dacă mă plictisesc primele 60 de pagini, risc să nu termin cartea. Îmi plac poveştile şi basmele, romanele cu aventuri spirituale şi îmi place foarte mult istoria. Muzică ascult cam după stare. Dacă sunt tristă ascult jazz, dacă am de scris ceva şi am nevoie de concentrare ascult Beethoven, dacă am nevoie de zbenguială merg la un concert. Tot ce mă atinge interior ascult, indiferent de gen. Pentru filme am fost sfătuită să văd "tot ce îmi pică", să pot face diferenţa calităţii. Îmi plac S.F.-urile şi filmele psihologice: Inception, The Silence of the Lambs, The Machinist, Fight Club, The Usual Suspects, Interstellar, Lord of the Rings, Her, Eternal Sunshine of the Spotless Mind etc.
A.C.: Revenind la teatru, hai să vorbim despre..."Munca actorului cu sine însuşi". Un titlu celebru, care-mi vine în minte acum şi care generează întrebarea pe care vreau să ţi-o adresez cu cea mai mare curiozitate: Cum te antrenezi, cum te menţii în formă profesional?
G.V.: Încercând să fiu cât mai conştientă. Sunt importante exerciţiile fizice, de dicţie şi să mă uit la filme sau să merg la teatru. Cred că mi-au intrat oricum în obişnuinţă, dar pentru mine este mai important să-mi menţin interiorul cât mai activ. Îmi plac poveştile oamenilor. Mă inspir din ele. Fac analogii la lucru cu diferite persoane sau gesturi pe care le observ în exterior. De aceea îmi place să plec de acasă şi să observ oameni din diferite părţi ale lumii. Îmi plac feţele. Am un catalog cu feţe în mintea mea pe care le scot la iveală când am nevoie. Antrenament este şi starea de spirit. Cred că răbdarea şi curajul au nevoie de antrenament. Dacă interiorul îmi este blocat, daca mintea mă ţine pe loc nu voi putea profesa niciodată.
A.C.: Care este cel mai mare HOP pe care l-ai trecut până acum în teatru?
G.V.: Adaptabilitatea şi înţelegerea oamenilor din teatru. Cred că vine odată cu maturizarea...
A.C.: Ce personaj ai vrea să joci în teatru sau film? De ce?
G.V.: În teatru aş vrea să joc Lady Margret din Richard III pentru că îmi place latura ei umană de dincolo de duritate şi putere, iar în film vreau să joc un personaj feminin sau masculin de poveste, un personaj imaginar.
A.C.: Peter Brook: "Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu gol, în timp ce un altul îl priveşte şi e tot ce trebuie ca să aibă loc un act teatral." Te voi ruga acum să te pui în postura celui care priveşte: ce-ţi place să vezi la teatru?
G.V.: Îmi place să văd actori cunoscători în distribuirea informaţiei care te forţează să-ţi pui întrebări, îmi place să văd un corp care poate fi pus într-o valoare la care nici nu te puteai gândi vreodată, îmi place să văd decor puţin sau deloc şi nu cele imense doar pentru a impresiona... îmi place teatrul care nu foloseşte prea mult text, ci acţiune.
A.C.: "Aş vrea să joc la fel de bine ca...". De ce îl / o admiri?
G.V.: Mă inspir puţin câte puţin de la fiecare. Dacă eşti interesat şi atent, poţi lua lucruri benefice de la cine te aştepţi mai puţin. Pe mine mă inspiră foarte des copiii. O admir pe Meryl Streep pentru cameleonismul ei, pe Marion Cotillard pentru mister şi pe Penelope Cruz pentru menţinerea jovialului, dar cel mai mult o ador pe Olga Tudorache pentru cinismul ei.
A.C.: I-am menţionat pe Shakespeare, Stanislavski şi Peter Brook, dar tema Galei HOP 2017 este Cehov. Mai exact, "SINGURĂTATE - Suportabila singurătate a fiinţei la A. P. Cehov". Scrie-i o telegramă dramaturgului, imaginându-ţi că o va şi citi.
G.V.: Dragul meu Cehov,
Sper că nu ţi-a trecut prin cap să te apuci să vindeci suflete şi pe lumea cealaltă, doar ca să nu te plictiseşti. Sau să le spui îngerilor poveşti cinice. Ar însemna să nu te mai întorci prea curând. Eu sper că mă vei aştepta acolo sus, la un ceai, la o poveste.
P.S.: Totul e la fel.