Până una-alta, hai să beau o cafea. Terasa e plină la Vox Maris, îi recunosc pe tinerii actori intervievaţi prin e-mail, sunt emoţionaţi dar fresh, au terminat un workshop şi se pregătesc de concurs.
Mă aşez, undeva, pe o băncuţă, lângă un oleandru, încerc să descifrez labirinticul teren Vox Maris, salut cunoscuţii care trec, relaxaţi, pe alee, apoi primesc gentuţa cu programul Galei, mai aştept o vreme şi intru, în cele din urmă, în cameră. Evenimentele încep la 17.30, ajung, ajuuuuung, sigur am timp să ajung la deschidere! Zis şi făcut.
Sala e plină, se stă şi pe margine, şi... începe. E proiectat clipul celei de-a douăzecea ediţii a Galei Tânărului Actor HOP. Participanţii stau cu spatele la public, şi, după prezentarea video a Galei, adânc-mişcătoare, sobră, beneficiind de un fundal muzical care se doreşte înălţător, tinerii actori se ridică. Un nou contrast: actorii sunt vii, jucăuşi, vorbesc între ei, se mişcă haotic, apoi organizat, schimbă replici cu umor, făcând referire chiar şi la organizatori. Acest moment de deschidere, pentru care sunt responsabili Daniel Chirilă şi Ştefan Lupu, dezmorţeşte sala, creşte aşteptările publicului şi sparge tiparele clasice ale evenimentelor oficiale.
Urmează discursuri: domnul Ion Caramitru, preşedinte UNITER, Radu Iacoban, cel mai bun tânăr actor la Gala HOP din 2007, apoi urcă pe scenă directorul Galei, domnul Miklos Bács, care ne povesteşte despre această a douăzecea ediţie, despre workshop-uri, despre program, despre antrenamentul variat al concurenţilor.
Concursul începe cu o serie de étude-uri - în accepţiunea stanislavskiană a termenului -; sunt asemeni unor schiţe, căutări, exerciţii de laborator. Îi vedem pe Arkadina şi Treplev, pe Sonia şi Elena, pe Astrov şi Vania, şi apoi, din nou, pe Arkadina şi Treplev. (Georgiana Vişan, Alexandru Mihai Popa, Maria Mitu, Irina Sibef, Paul Radu, Cosmin Stănilă, THeodora Sandu, Radu Dogaru).
Începe, după o scurtă pauză, secţiunea Individual. Astăzi ne întâlnim cu Adrian Dima, Alexandra Duşa, Blanca Doba şi Ştefan Craiu.
Uit de Cehov, uit că e Gala HOP, uit de toate şi mă bucur, pur şi simplu, că văd teatru. Adrian Dima are forţă, îi remarc dicţia corectă, observ că Alexandra Duşa merge pe emoţie - totul, atitudinea, gesturile, vocea, au scopul de a atinge "coarda sensibilă a spectatorului" -, nu pot să nu remarc ludicul Blancăi Doba sau versatilitatea lui Ştefan Craiu, care, spre deosebire de ceilalţi concurenţi, a absolvit profilul animaţie - păpuşi.
Ies, pentru o clipă, din sală. Verific streaming-ul online, pe care vă invit să-l accesaţi la adresa www.galahop.ro. După secţiunea Individual, urmează remixuri din filme celebre: scene de doi din (500) Days of Summer, À bout de souffle, When Harry Met Sally şi Juno.
Aplauze, pauză, apoi un spectacol invitat (Obsesii - vino, vezi, nu spune nimănui! de Claudiu Sfirschi-Lăudat, un one-woman show cu Cerasela Iosifescu, după texte de Margarita Karapanou, regia Yannis Paraskevopoulos, scenografia şi costumele Lia Dogaru, producţie a Centrului Cultural al Municipiului Bucureşti - ARCUB).
Rămân pe streaming, văd şi ascult un interviu cu doamna Aura Corbeanu (UNITER). Remarc preocuparea pentru actorii tineri, pentru locul şi rolul lor în viaţa teatrală românească şi, în paralel, deschid Google. Caut "Young Theatre Actors' Awards". Poate n-am folosit eu cuvintele-cheie potrivite, dar nu sunt prea multe rezultate. Găsesc premii de genul acesta acordate de Hollywood, mai sunt câteva concursuri, de data asta pe teatru, în Anglia, dar căutarea mea nu prea are rezultate. Cu-atât mai mult - îmi spun, aproape adormită -, mă bucur că există Gala HOP.
Un val de muzică populară intră pe fereastră şi-mi întrerupe gândurile. Adorm încet, dar conclusiv: azi a fost ziua contrastelor la Costineşti. High şi low în jur, emoţii şi forţă pe scenă, e vacanţă dar avem, cu toţii, de lucru, suntem împreună dar singuri (vezi tema kunderian-cehoviană a Galei) şi toate astea ne dau ritm. Nu-i aşa, dragă Anton Pavlovici?
(foto: Maria Ştefănescu)