martie 2018
Cel mai bun regizor

Guillermo del Toro pentru The Shape of Water
Principala victorie a regiei acestui film e felul în care joacă Sally Hawkins. Nu ştiu cât a venit de la ea şi cât a venit de la Guillermo del Toro dar numai pentru asta şi pot înţelege şi pot fi de acord cu nominalizarea de faţă. Însă felul în care construieşte relaţia dintre ea şi "omul-peşte" mi s-a părut grăbit şi mai degrabă inerţial decât organic şi plauzibil. Ce-i drept, plauzibil nu-i tocmai un cuvânt pe care să-l iei în considerare când vine vorba de o relaţie romantică între o femeie şi-un "om-peşte"... Mai departe de atât, m-am uitat cu plăcere la lumea pe care a creat-o dar nu am mers până la capăt cu ea. E prima lui nominalizare pentru regie şi-o să fie cu "victorie" din prima.

Greta Gerwig pentru Lady Bird
Aproape că simţi în buricele degetelor textura filmului ăstuia. Şi este primul film făcut de Gerwig care e mai degrabă cunoscută ca actriţă şi scenaristă. Se uită într-un mod foarte iubibil la lumea a cărei poveste o spune şi te face să-i îndrăgeşti teribil personajele. Se lasă cu gingăşie, hyper-realism, vibe de dialoguri improvizate (în sensul bun) şi cu o morală care se naşte frumos.

Jordan Peele pentru Get Out
N-aş putea spune că înţeleg unde e regia nominalizabilă şi nici de ce filmul ăsta a primit atât de multă atenţie. Get Out e primul film regizat de Jordan Peele iar el e doar al cincilea regizor afro-american ever care e nominalizat la categoria regie. E o săritură impresionantă de la "Key & Peele" la multiple nominalizări la Oscar dar dacă aş fi văzut filmul fără să ştiu nimic despre nominalizări, cel mai probabil aş fi zis că-i un film de categoria B care a fost lansat direct pe DVD. Probabil îmi scapă ceva.

Christopher Nolan pentru Dunkirk
Sunt un fan declarat al lui Nolan. Independent de gusturi şi subiectivism, felul în care gestionează Dunkirk arată ce forţă regizorală are omul ăsta. E minunat felul în care ţine în mână povestea iar felul în care construieşte tensiunea îţi menţine un nod în piept de la început până la final. Ce-i drept, aici contribuie enorm coloana sonoră a lui Hans Zimmer care foloseşte o iluzie sonoră cauzată de tonuri Shepard. N-aş putea spune că e filmul meu preferat din ce a făcut Nolan până acum dar l-am aşteptat cu sufletul la gură. În mod bizar, asta e prima lui nominalizare pentru regie.

Paul Thomas Anderson pentru Phantom Thread
Nu numai că a scris scenariul şi a regizat filmul dar a şi fost propriul Dop (adică, director de imagine). Nu ştiu mare lucru despre motivele din spatele deciziei ăsteia dar la unele cadre simţi cumva că regizorul a pus efectiv mâna pe cameră şi a direcţionat-o aşa cum n-ar fi putut să explice unui terţ. Cred că cel mai mult mi-a plăcut felul în care a gestionat şi s-a jucat cu pauzele şi atenţia evidentă pe care a dedicat-o actorilor. De altfel, 7 dintre actorii cu care a lucrat de-a lungul timpului au fost nominalizaţi la Oscar pentru rolurile respective. Adică o nominalizare pentru actorie, pentru fiecare film pe care l-a făcut.

Cine câştigă: Guillermo del Torro
Cine mi-aş dori să câştige: Christopher Nolan

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus