Exerciţii de păreristică (VI) - Cel mai bun film la Oscar, 2018

Cel mai bun film

Phantom Thread (JoAnne Sellar, Paul Thomas Anderson, Megan Ellison, Daniel Lupi)
Reynolds Woodcock (da frate, Woodcock!), personajul jucat de Daniel Day Lewis e inspirat din Cristobal Balenciaga. Nu ştiu exact de ce spun asta; cred că pur şi simplu îmi place numele ăsta. Balenciaga.
Într-o notă mai serioasă, filmul îi este dedicat lui Jonathan Demme care i-a fost prieten apropiat şi mentor lui Paul Thomas Anderson iar Luca Guadagnino (regizorul lui Call Me By Your Name) a spus că e filmul anului 2017. Mna, fiecare cu propriile-i exerciţii de păreristică. E un film oarecum greoi, nostalgic, romantic şi plin de modă. Şi la propriu şi la figurat.

Darkest Hour (Tim Bevan, Eric Fellner, Lisa Bruce, Anthony McCarten, Douglas Urbanski)
Gary Oldman e absolut senzaţional dar filmul în sine m-a adormit de trei ori. La propriu. Acţiunea filmului se termină acolo unde începe acţiunea din Dunkirk (ambele au în centru operaţiunea Dynamo din timpul celui de-al doilea război mondial) şi te poartă în lumea intimă a lui Winston Churchill, timp de o lună din viaţa acestuia. A. Şi joacă şi Lily James în el. Dacă nu o ştiţi deja, poate să fie un motiv suficient de bun încât să parcurgeţi cele două ore ale filmului. Asta în caz că nu-i de ajuns mega rolul pe care-l face Oldman. Oldie, cum îi spun eu.

The Shape of Water (Guillermo del Toro, J. Miles Dale)
Două lucruri mi-au rămas puternic gravate în minte din filmul ăsta - interpretarea lui Sally Hawkins şi coloana sonoră compusă de Alexandre Desplat. Mă rog, m-am şi simţit ca un autentic consumator de artă înaltă pentru că filmul a luat Leul de aur la Festivalul de Film de la Veneţia iar asta îl califică la un vibe borderline hipsteresc şi îi ia din poleiala holywoodiană. În rest, mă minunez într-una că e filmul cu cele mai multe nominalizări din 2018 - 13.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (Graham Broadbent, Peter Czernin, Martin McDonagh)
Tare mult mi-a plăcut bijuteria asta de film. Am trăit genul ăla de senzaţie în care vrei să se termine ca să poţi aplauda la final deşi n-o să te audă nimeni şi-n acelaşi timp vrei să dureze la nesfârşit că să te poţi bucura de trăirile alea până la the end of times. Fiecare scenă şi fiecare personaj funcţionează într-o manieră care îţi creşte exponenţial entuziasmul. E smart, funny, intens, emoţional şi emoţionant deopotrivă.

 Lady Bird (Scott Rudin, Eli Bush, Evelyn O'Neill)
E un coming of age story care se încadrează în categoria filmelor low-budget care prind aripi nebănuite. Aripi prinse pe bună dreptate după părerea mea. Filmul ţi se insinuează cumva în fluxul sangvin şi te face să respiri odată cu el. Absolut toate interpretările sunt spot on şi nu auzi nicio "notă" falsă de la început până la final.

Call Me by Your Name (Peter Spears, Luca Guadagnino, Emilie Georges, Marco Morabito)
Privindu-l, cel mai probabil o să-ţi doreşti măcar pentru o secundă să laşi tot ce ai şi să te muţi într-o vilă idilică din nordul Italiei unde să citeşti de dimineaţa până seara şi să înveţi să cânţi la pian. Are multă poezie şi spune povestea celor două personaje principale într-un mod foarte cald si autentic.

Dunkirk (Emma Thomas, Christopher Nolan)
Ar trebui să caut serios până să găsesc un film care m-a ţinut în tensiune aşa cum a făcut-o Dunkirk. Ştiu că o mare parte din treaba asta se datorează coloanei sonore dar m-am bucurat enorm de faptul că încă nu a apărut un film făcut de Cristopher Nolan care să nu-mi placă. Sper să-şi păstreze poziţionarea de a nu face filme 3D şi să aibă grijă să-l ia pe Tom Hardy în toate. Da' poate face un pustiu de bine şi o ia şi pe Margot Robbie în următorul proiect.

Get Out (Sean McKittrick, Jason Blum, Edward H. Hamm Jr., Jordan Peele)
Cu riscul de a părea drastic voi spune că e un film absolut privibil dar că îşi datorează supraexpunerea unor circumstanţe de ordin socio-politic. Îmi place foarte mult de regizorul Jordan Peele dar n-am mers deloc cu el în cazul de faţă. Filmul beneficiază de nişte interpretări foarte bune dar trecerile dintre scenele serioase şi cele comice m-au făcut pe alocuri să nu înţeleg la ce mă uit. Şi nu în sensul bun al expresiei.

The Post (Amy Pascal, Steven Spielberg, Kristie Macosko Krieger)
Marchează primul film în care Tom Hanks şi Meryl Streep apar împreună şi totodată prima colaborare dintre Meryl Streep şi Steven Spielberg. Procesul de producţie a durat neplauzibil de puţin (9 luni de la scenariu până la final cut). S-a lăsat cu lacrimi în cazul meu. Atât zic.

Cine câştigă: Three Billboards Outside Ebbing, Missouri
Cine mi-aş dori să câştige: Three Billboards Outside Ebbing, Missouri