(Renata Soare)
Cum ne-am înfiinţat ca trupă? O să sune patetic, dar totul a început de la un "Hai să nu intrăm la mate" şi a ajuns la "Ce text alegem?", "Cât timp mai avem?" şi "Ţi-ai învăţat replicile?".
Cum am ajuns la Ideo? Am plecat de la o scenetă de 10 minute pentru o serbare la liceu şi am continuat cu ceva mai mult la un concurs local (pauza_de_teatru) unde am fost selectaţi de organizatorii acestui festival pentru a participa la ediţia 2018.
Cât timp mai aveam noi să pregătim un spectacol de 45 de minute? Două luni şi jumătate.
Când ne-am mobilizat? Cu o lună înainte. Bineînţeles că am dat cu fail de nenumărate ori. Am ajuns să ne alegem piesa (Bolnavul închipuit de Molière) după câteva certuri şi zeci de căutări pe internet şi prin cărţi. Până la urmă ideea a venit de la unul dintre coordonatorii noştri. Peste ceva timp ne-am hotărât că nu ne place suficient de mult cum era şi ne-am apucat să rescriem noi singuri jumătate de text, adaptându-l. Noi nu realizam de fapt ce trebuie să facem, cât de serioasă e treaba şi de cât efort e nevoie. Pe parcursul acestui "proces", ne-au plecat doi membri, am luat-o de la capăt de vreo trei ori, cu personaje noi, scene noi, replici noi şi ne-am apucat serios de treabă la începutul lunii iulie. Şi ghiciţi ce? Mai aveam fix o lună şi noi nu ştiam ce să întâmplă cu noi şi ce ne trebuie exact. În ultima lună rămasă nu ne-am întâlnit niciodată cu toţii şi dădeam mereu cu fail la repetiţii pentru că nu ştiam când să intrăm, uitam replicile, întârziam, uitam să ne întoarcem la repetiţii pentru că mâncarea din pauză era "mai importantă", ţipam unul la altul şi apoi ne împăcam involuntar. N-o să ne credeţi, dar ne-am luat costume şi am ales decorul cu o săptămână înainte să înceapă festivalul.
Momente frumoase? Bineînţeles că au fost. În ciuda certurilor şi neînţelegerilor pe care le-am avut, am reuşit să ne încurajăm unul pe altul, să ne ajutăm şi să facem ceva frumos. Ştiu că abia intram în sală şi unul dintre noi spunea o replică dintr-o dată şi apoi continuam până la final. În unele zile veneam şi repetam o singură dată şi apoi eram toţi "Băi, eu nu mai am chef să repet" şi puneam muzică şi dansam cu recuzita pe acolo. Am pierdut zile şi ore întregi în stilul ăsta şi totuşi am reuşit să ajungem aici. Cât despre text, nu a fost întocmai alegerea noastră şi ceea ce ne place sau ce ne preocupă în viaţa de zi cu zi, dar ne dorim să le arătăm oamenilor care ne vor vedea că se poate să faci din mic mare, în foarte puţin timp, dacă există determinare, motivare şi oameni deschişi. Vrem să emoţionăm oamenii prin "puţinul" nostru şi să rămână cu o amintire frumoasă de la spectacolul nostru, vrem ca ediţia 2018 a festivalului să nu uite de "Arlechin", să nu uite de noi.
***
Trupa Arlechin, Alexandria
Bolnavul închipuit de Molière
Trecerea anilor nu a adus prea multe modificări în societate: conflictele familiale sunt aceleaşi, căsătoriile planificate nu au dispărut, iar bolnavii pun foarte mare preţ pe reţete. În acest spectacol, îl descoperim pe Argan, un veritabil ipohondru sau, mai degrabă, un mare egoist care încearcă să descopere adevăratele sentimente ale celor dragi faţă de el. Ipohondria lui ne dezvăluie o satiră puternică la adresa medicinei, dar şi o frumoasă poveste de dragoste.
Distribuţie: Elena-Renata Soare, Cătălin Ionuţ Peicu, George Andrei Stanciu, Laurenţiu Nicolae Pomană, Alexandru Selea, Andra Maria Moşu, Alex Cristian Geicu, Teodor Răzvan Badea, Bianca-Maria Iliuţă
Regie: Adina Niculae, Violeta Stan, Tatiana Murgă
Durată spectacol: 45 min.
Programare: Spectacolul se joacă vineri, 10 august 2018, de la ora 11, la Sala Polivalentă din Alexandria. Intrarea este liberă.