(Oana Jipa)
1. În ce calitate te afli la Ideo Ideis?
După 4 ani ca participant n-am putut să stau acasă, aşa că bănuiesc că în calitate de fost participant.
2. De cât timp vii la Ideo?
Am ajuns prima oară când eram clasa a 9a, e a 5a ediţie la care vin.
3. Ce înseamnă Ideo Ideis pentru tine?
Pfff... e o vacanţă care nu e chiar vacanţă, dar după care mă întorc la fel de liniştită ca dintr-o vacanţă. Se întâmplă atâtea lucruri că n-ai deloc timp să te gândeşti la tine şi mie asta îmi place foarte tare, poate cel mai tare - sunt atâtea de văzut, de ascultat, atâţia oameni de cunoscut şi atâta informaţie în 6 zile că abia când pleci apuci să te gândeşti câte lucruri ai făcut şi să te gândeşti ce a însemnat fiecare lucru în parte. Cel mai tare e că am simţit că se întoarce tot la mine cumva; plecam de aici şi simţeam că am mai înţeles nişte lucruri despre mine din nişte situaţii limită. Pentru mine a devenit o tradiţie.
4. Ce crezi că înseamnă pentru adolescenţi?
Eu încă mă consider adolescentă şi atunci tind să cred că împart părerea asta cu mai mulţi oameni de vârsta mea, faptul că e o săptămână care te deconectează şi te reconectează şi cu tine şi cu grupul.
5. Dar pentru Alexandria?
E highlightul anului, sunt convinsă. N-am vorbit cu foarte mulţi oameni de aici despre asta, dar faptul că sunt atât de prezenţi la spectacole, masterclass-uri (unii oameni vin chiar şi la spectacolele de teatru tânăr) trebuie să însemne că e ceva care îi interesează.
6. Dar pentru teatru?
Pe mine m-a emoţionat mult să văd că participanţi care terminau liceul când eu abia intram în trupă fac acum ceva în domeniul ăsta, joacă în spectacole invitate la festival, ţin ateliere, îşi aduc contribuţia într-un alt fel şi faţă de un grup din care au făcut parte la un moment dat.
Oricum, fie că aleg să facă ceva în domeniul ăsta sau nu, acest public adolescent cred că va deveni un public matur educat, iar asta pentru teatru e foarte important.
7. Cu cât timp înainte te gândeai la Ideo?
Odată ce începeam pregătirile pentru spectacol, de când căutam textul, cred. Asta însemna primăvara, deci cu câteva luni bune înainte.
8. Dar după?
Am zis şi mai sus că după atâtea zile mega-concentrate şi în care nu apuci să stai niciun moment, în zilele de după festival mă gândeam mult la ce se întâmplase, mă gândeam dacă reacţionasem în vreun fel diferit din cauza oboselii sau din cauză că eram mai emoţionată, mai deschisă. Nu ştiu să zic cam cât, poate mai mult de o lună nu, dar nostalgia de festival a existat clar, şi individual şi în grup:)
9. Care este evenimentul Ideo pe care îl aşteptai cel mai mult?
Sincer, aşteptam spectacolul cu trupa mea cel mai mult pentru că ştiam cât am muncit, cât ne-am distrat, cât ne-am enervat repetând şi e pur şi simplu un moment foarte mişto în care prezinţi ceva la care tu ai lucrat şi care e important pentru tine şi mai e şi cu prietenii tăi cei mai buni.
(+ workshopurile de măiestrie)
10. Dacă Ideo s-ar ţine în alt oraş unde s-ar ţine?
Undeva mai la răcoare. În munţi.
11. Ce ţi-ai dorit de la Ideo şi nu s-a întâmplat încă?
Strict ca participant îmi doream mai multe zile de workshop, mi se părea mereu că mai e loc, că atunci când ne dezgheţam şi începeam să-l cunoaştem pe omul cu care lucram se şi terminau atelierele.
12. Imaginează-ţi Ideo, dar înlocuieşte teatrul cu un sport. Cum îţi imaginezi festivalul?
Probabil ar fi mai strict, copiii mai disciplinaţi, s-ar simţi competiţia mult mai mult şi ar deraia puţin de la ce îşi propune festivalul ăsta.
13. Ai un "fail" (eşec) care încă nu te lasă să dormi noaptea?
Că îmi e prea frică de fail - şi odată cu asta vine şi frica că aş putea să ratez nişte lucruri, să ratez nişte oameni.